Coada Şoricelului
Foto: Dreamstime - 3
Nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenta ei fragilitate şi nici de numele care o duce oarecum în derizoriu. Coada-şoricelului este printre cele mai puternice antioxidante, antiinflamatoare şi cicatrizante din flora mondială, iar studiile făcute în spitale au arătat şi multe alte calităţi vindecătoare excepţionale ale frunzelor şi florilor sale. Să aflăm în continuare câteva lucruri esenţiale despre potenţialul terapeutic al acestei plante medicinale, precum şi despre bolile pe care ea le vindecă fără greş
Denumirea sa latină este Achillea millefolium, făcând referire la miticul luptător grec Ahile, cel scăldat de mama sa, zeiţa Thetis, în apele Styxului, pentru a deveni invulnerabil la răni (o aluzie la uimitorul efect cicatrizant şi de vindecare a rănilor al acestei plante). Acum două mii de ani, dacii denumeau planta "chodela" (codiţă), nume consemnat în tratatele lui Dioscoride (medic militar roman), şi o foloseau pentru vindecarea rănilor, cangrenelor şi a bolilor infecţioase. Mai târziu, în medicina populară românească, coada-şoricelului a căpătat un loc cu totul aparte, fiind folosită în toate zonele ţării, pentru nu mai puţin de o sută de afecţiuni, de la cele digestive şi dermatologice, la cele care ţin de sistemul imunitar sau endocrin. În mod curios, ştiinţa modernă s-a ocupat cu adevărat serios de acest panaceu din farmacia verde doar în ultimii ani. Dar înainte de a cunoaşte rezultatele acestor studii, să aflăm cum se recoltează, cum se păstrează şi cum se prepară coada-şoricelului.
Recoltare
De la coada-şoricelului se culeg tulpinile fragede şi inflorescenţele albe, uneori cu nuanţe de roz, cu miros aromat-amărui. Este, alături de păpădie, planta medicinală cea mai răspândită la noi în ţară, fiind întâlnită de la câmpie şi până în zona montană înaltă. Iubeşte în mod special lumina soarelui, de care are nevoie din abundenţă, în rest fiind foarte rezistentă la lipsa de umiditate, la condiţiile de sol şi de temperaturi (rezistă la cele mai puternice canicule, dar şi la gerul iernii). O găsim pe pajişti, prin fâneţe, pe marginile râurilor şi ale pâraielor, pe lângă drumurile de ţară şi în locurile virane. Se culege pe vreme uscată, de preferinţă în miezul zilei, când are concentraţia maximă de uleiuri volatile. Pentru cules avem nevoie neapărat de o foarfecă de grădină sau de un cuţitaş, cu care se taie tulpina înflorită, aşa încât să nu smulgem planta din rădăcină. De regulă, se culege inflorescenţa cu o tulpină cât mai scurtă, din două motive:
1. Are efectele terapeutice cele mai puternice.
2. În locul tăieturii, planta se va regenera mai uşor, dând în scurtă vreme şi mai multe flori, asigurându-i astfel perpetuarea. După culegere, planta se întinde la uscat în strat de maximum opt centimetri grosime, într-un loc lipsit de umiditate, umbrit şi bine ventilat. Se poate usca foarte bine şi în bucheţele, care, de asemenea, se atârnă într-un loc umbrit. Dintr-un kilogram de plantă proaspătă se obţin după uscare două-trei sute de grame de produs lipsit de umiditate. Coada-şoricelului uscată se păstrează în pungi de hârtie sau în săculeţi de pânză, în locuri întunecate şi lipsite de umezeală.
Opt preparate pe bază de coada-şoricelului
1. Pulberea - pentru reglarea activităţii hormonale şi tratarea hemoragiilor
Coada-şoricelului iubeşte lumina soarelui
Se obţine prin măcinarea cât mai fină, cu râşniţa electrică de cafea, a părţilor aeriene. Depozitarea pulberii obţinute astfel se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum două săptămâni (deoarece substanţele volatile se evaporă rapid). De regulă, se administrează de 4 ori pe zi, câte o linguriţă rasă, pe stomacul gol.
Pulberea de coada-şoricelului se foloseşte în mod tradiţional contra dezechilibrelor hormonale la femei. În Bucovina, femeile tinere care nu puteau avea copii foloseau adesea ceaiul de coada-şoricelului. Cercetătorii de la Universitatea din Padova, Italia, au confirmat de curând validitatea acestui demers terapeutic, publicând în iulie 2006 studii în care arată că două substanţe din coada-şoricelului (apigenina şi luteolina) îmbunătăţesc răspunsul organismului la acţiunea hormonilor care declanşează ciclul menstrual şi care determină amplificarea caracterelor feminine. Se administrează pulberea proaspăt măcinată de flori de coada-şoricelului, câte trei linguriţe pe zi, în cure de patru săptămâni, urmate de alte două săptămâni de pauză.
2. Infuzia combinată - contra bolilor biliare, digestive şi intestinale
Se pun 3-4 linguri de coada-şoricelului mărunţite, la macerat, în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de 5 minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de infuzie combinată de coada-şoricelului, care se foloseşte intern.
Cel mai frecvent, această infuzie combinată este folosită în afecţiunile digestive şi biliare. De pildă, contra dischineziei biliare se administrează această infuzie, câte o jumătate de cană, cu 20-30 de minute înainte de fiecare masă. Un astfel de tratament durează 30 de zile şi se poate relua după o pauză de două săptămâni. O echipă de cercetători din cadrul Universităţii din Viena a obiectivat, prin teste de medicină experimentală, că principiile active din coada-şoricelului au efecte coleretice (favorizează evacuarea bilei) foarte intense. De exemplu, aceste principii active din coada-şoricelului sunt de trei ori mai puternice decât anghinarea, care era până nu demult considerată liderul în tratarea acestei afecţiuni. Acest preparat se foloseşte şi ca adjuvant în colecistită, substanţele aromate pe care le conţine având efecte antiinflamatoare şi calmante asupra vezicii biliare.
Contra indigestiei şi dispepsiei, se administrează 100 ml de infuzie combinată, cu 10 minute înainte de fiecare masă. Principiile amare din coada-şoricelului îmbunătăţesc peristaltismul tubului digestiv, amplifică secreţia de sucuri gastrice, reduc senzaţia de greaţă sau de inapetenţă.
Şi contra colitei (inclusiv forma spastică) şi a sindromului colonului iritabil, infuzia combinată de coada-şoricelului are efecte excelente. Mai multe studii făcute în Statele Unite şi în Germania au pus în evidenţă faptul că anumite substanţe aromate şi flavonoidele din coada-şoricelului reduc semnificativ inflamaţia la nivelul intestinului subţire şi a celui gros, ajută la cicatrizarea epiteliilor lezate, combat eficient spasmele digestive. Se administrează infuzia combinată, câte 2-3 căni pe zi, pe o perioadă de 35 de zile, apoi se face o pauză de două săptămâni, după care tratamentul se poate relua, dacă mai este cazul. În afecţiunile intestinale, efectele terapeutice ale florilor de coada-şoricelului sunt mult mai puternice în combinaţie cu sunătoarea (Hypericum perforatum).
3. Sucul - leac împotriva hepatitei şi cirozei
Se obţine din planta proaspăt culeasă, cu ajutorul mixerului (blenderului): în vasul acestuia se pun 50 de grame de plantă foarte bine spălată în prealabil şi 50 ml de apă de izvor, după care se omogenizează totul prin mixare, iar amestecul rezultat se stoarce prin tifon. Se iau 50 ml pe zi din acest suc, pentru tratarea afecţiunilor hepato-biliare, iar extern, se poate folosi pentru tratarea rănilor şi arsurilor.
Un studiu japonez din 2006 a avut drept subiect efectul hepatoprotector al sucului proaspăt extras din inflorescenţele şi din tulpinile de coada-şoricelului. Mai multe animale de experienţă intoxicate cu substanţe care produc hepatită mortală au fost tratate cu acest suc, care a fost administrat pe cale orală. Dintre animalele care au fost tratate, mai mult de 40% au supravieţuit, în timp ce cele din lotul-martor, netratate cu coada-şoricelului, au decedat în proporţie de 100%. S-a constatat că la organismele tratate cu suc de coada-şoricelului, ficatul suferă mult mai puţine modificări structurale, celulele din componenţa sa au mai puţine malformaţii, iar tendinţa spre ciroză este net diminuată. Sucul proaspăt de coada-şoricelului se prepară zilnic şi se administrează imediat după filtrare, câte 50-60 ml, în doză unică, zilnică. Se fac astfel cure de câte 60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauză.
4. Tinctura - contra hipertensiunii şi bolilor cardiovasculare
Pentru obţinerea acestui preparat se pun într-un borcan cu
filet 20 de linguri de pulbere de inflorescenţe de coada-şoricelului, peste care se adaugă două căni (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă plantele să macereze vreme de două săptămâni, într-un loc călduros, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Intern, se administrează din acest remediu de patru ori pe zi, câte o linguriţă (5 ml) diluată în puţină apă.
Un studiu din anul 2000 a arătat faptul că administrarea, vreme de 3-6 luni, a acestei tincturi (câte 5 ml de 3-4 ori pe zi) ajută la scăderea semnificativă a colesterolului rău (LDL) şi a colesterolului total. De asemenea, reduce valorile trigliceridelor, în medie cu 12%, după doar două luni de tratament.
Pacienţii cu hipertensiune vor beneficia şi ei de pe urma tratamentului făcut sistematic cu această tinctură, din care se administrează câte 5 ml pe zi, la orele 8, 14, 18 şi 23. Efectul hipotensor va fi sesizat după două luni de tratament, exercitându-se mai ales asupra tensiunii diastolice, care scade cu 10% în medie, asupra tensiunii sistolice efectul fiind mai mic (2-3%).
5. Cataplasma - contra alergiilor cutanate
O mână de flori mărunţite de coada-şoricelului se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50°C). După trecerea acestui interval de timp, se aplică direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, şi se lasă vreme de minimum 60 de minute. Principala utilizare a acestei aplicaţii externe este în alergia cutanată, unde unele dintre substanţele aromatice (azulenele) din compoziţia plantei au efecte antiinflamatoare şi antialergice, reduc mâncărimile, usturimea şi edemele. În alergiile aflate în fază acută, cataplasma se ţine vreme de minimum două ore pe locul afectat, punându-se eventual puţină gheaţă deasupra, pentru a potenţa efectul calmant al mâncărimii. Contra eczemelor alergice, se face un tratament de măcar patru săptămâni, timp în care se ţine vreme de minimum 1 oră pe zi cataplasma proaspăt preparată pe porţiunea de piele afectată.
6. Alifia - leac pentru răni şi hemoroizi
Se pun într-un ibric 150 ml de ulei de floarea-soarelui, 6 linguriţe de inflorescenţe proaspete de coada-şoricelului foarte fin tocate, 2 linguriţe de răşină de brad şi 2 linguriţe de ceară de albine. Ibricul se pune pe un ochi al aragazului, reglat să ardă la foc mic, unde se lasă timp de 10 minute, amestecând încontinuu cu o linguriţă. Când toate componentele s-au lichefiat şi omogenizat, ibricul se ia de pe foc şi conţinutul se filtrează prin tifon, se pune într-un borcan cu capac şi se lasă la răcit. Când preparatul atinge temperatura camerei, se depozitează la frigider.
Aplicat pe rănile care se vindecă greu, acest unguent are efecte cicatrizante aproape miraculoase. Contra rănilor recente, deschise, se foloseşte în primele 24 de ore tinctura, care are efect dezinfectant şi antiinflamator puternic. Odată ce rana s-a închis şi încep să se refacă ţesuturile, aplicarea unguentului cu coada-şoricelului va accelera foarte mult procesele de regenerare, va preveni infecţiile şi alte complicaţii, facilitând o vindecare foarte estetică.
Unguentul de coada-şoricelului mai are efecte foarte bune contra hemoroizilor, inclusiv a celor care sângerează, întrucât opreşte hemoragia prompt, reduce inflamaţia, precum şi senzaţiile de mâncărime sau de usturime.
7. Uleiul - contra arsurilor
În jumătate de litru de ulei de măsline, de sâmburi de struguri sau de susan, se pun 10 linguri de inflorescenţe de coada-şoricelului uscate şi mărunţite. Se lasă acest amestec să macereze la soare vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar preparatul obţinut se trage într-o sticlă închisă la culoare, care se păstrează în locuri întunecoase şi reci. Principala utilizare a acestui ulei este contra opărelilor şi arsurilor, inclusiv a arsurilor solare sau cu substanţe chimice. Mai multe studii făcute în România, în anii '70, sub conducerea profesorului A. Popovici, au pus în evidenţă faptul că uleiul de coada-şoricelului ajută la vindecarea rapidă şi estetică a arsurilor cu substanţe chimice. Într-unul din experimente a fost folosit chiar napalmul (substanţă periculoasă, folosită, între altele, în războiul din Vietnam), arsurile produse de acesta fiind mult mai rapid vindecate cu ajutorul acestei plante decât folosind un tratament obişnuit. Uleiul de coada-şoricelului se aplică de trei ori pe zi pe locul afectat, până la vindecare.
8. Spălăturile vaginale cu coada-şoricelului
Se fac cu ajutorul infuziei combinate, a cărei metodă de preparare a fost prezentată anterior, cu precizarea că va fi făcută o formulă mai concentrată, folosind dublul cantităţii de plantă. Această infuzie proaspăt preparată va fi introdusă în irigator, cu care se va face spălătura cu o durată de 10 minute minimum (principiile active trebuie să intre în contact cu ţesutul epitelial din vagin pe această durată de timp). Acest tratament este eficient contra rănilor pe colul uterin şi contra leziunilor la nivelul mucoasei vaginale. De asemenea, spălăturile cu coada-şoricelului sunt eficiente în candidoza vaginală, substanţele antiseptice conţinute de plantă blocând proliferarea acestei ciuperci, reducând inflamaţia şi ajutând la refacerea epiteliilor lezate de infecţie. Este un tratament blând, care nu perturbă flora vaginală, folosit şi pentru tratarea pruritului vulvar, care apare în pre şi în post-menopauză, dar şi pentru prevenirea prolapsului uterin.
Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul cu coada-şoricelului
Coada-şoricelului se administrează cu prudenţă la gravide, în doze nu mai mari de 5 grame pe zi. Un studiu al Universităţii din Sidney, Australia, arată că o depăşire de 56 de ori a dozei normale de coada-şoricelului determină o greutate a fetusului mai redusă şi o greutate a placentei mai mare decât la grupele de control, fără a apărea însă malformaţii, întreruperi de sarcină sau alte efecte nedorite asupra fetusului sau gravidei.
La persoanele cu sensibilitate alergică la plantele din familia Asteraceae, coada-şoricelului poate produce catar respirator şi dermatită de contact.
Pe baza studiilor realizate pe animale s-a constatat că dozele mari de coada-şoricelului pot avea efecte de potenţare a efectului sedativelor şi al antihipertensivelor şi totodată pot să contracareze efectele anticoagulantelor.
Cercetătorii de la Universidade Federal do Parana, Brazilia, au constatat o creştere a procentajului spermatozoizilor devitalizaţi la şobolanii masculi, trataţi cu doze foarte mari (depăşite de 20-50 de ori) de extract de coada-şoricelului, fără să apară nici un fel de alte semne de toxicitate a plantei. Se recomandă evitarea dozelor foarte mari (10-20 de grame zilnic) de coada-şoricelului pentru perioade lungi de timp.
Coada-şoricelului şi frumuseţea
Acneea
Un studiu al unui institut medical din Washington, Statele Unite, arată că acneea este declanşată de probleme digestive şi de metabolism, provocate de alimentaţia modernă, de sensibilitatea la infecţii cutanate, precum şi de problemele hormonale. În acelaşi studiu se menţionează faptul că planta coada-şoricelului are atât efecte antimicrobiene (acţionează contra bacteriilor, în special), cât şi de stimulare a proceselor digestive. Adăugaţi la acestea efectul hormonal anterior menţionat al acestei
Cea mai raspândită plantă medicinală din ţara noastră
plante şi faptul că este un dezintoxicant pentru ficat şi pentru bilă, pentru a înţelege eficienţa sa în tratarea acneei. Se fac tratamente cu o durată de 60 de zile, timp în care se ia infuzia combinată de coada-şoricelului, câte un litru pe zi, în două reprize, dimineaţa şi seara.
Transpiraţia excesivă
Studii făcute de o echipă de cercetători din cadrul Universităţii din Iaşi, în 1988, au pus în evidenţă faptul că băile generale cu extract apos de coada-şoricelului, făcute de 2-3 ori pe săptămână, reduc transpiraţia, previn erupţiile cutanate produse de combinaţia de transpiraţie şi praf, menţin sănătatea pielii. Pentru a obţine aceste efecte, se pun 5 litri de infuzie combinată de coada-şoricelului la o cadă de baie, în care se stă 30 de minute. Procedura se repetă de 2-3 ori pe săptămână, mai ales în sezonul cald.
Articol preluat de pe
http://www.formula-as.ro/2013/1074/medicina-naturii-44/coada-soricelului-16555
Mulţumesc, FORMULA AS!
Foto: Dreamstime - 3
Denumirea sa latină este Achillea millefolium, făcând referire la miticul luptător grec Ahile, cel scăldat de mama sa, zeiţa Thetis, în apele Styxului, pentru a deveni invulnerabil la răni (o aluzie la uimitorul efect cicatrizant şi de vindecare a rănilor al acestei plante). Acum două mii de ani, dacii denumeau planta "chodela" (codiţă), nume consemnat în tratatele lui Dioscoride (medic militar roman), şi o foloseau pentru vindecarea rănilor, cangrenelor şi a bolilor infecţioase. Mai târziu, în medicina populară românească, coada-şoricelului a căpătat un loc cu totul aparte, fiind folosită în toate zonele ţării, pentru nu mai puţin de o sută de afecţiuni, de la cele digestive şi dermatologice, la cele care ţin de sistemul imunitar sau endocrin. În mod curios, ştiinţa modernă s-a ocupat cu adevărat serios de acest panaceu din farmacia verde doar în ultimii ani. Dar înainte de a cunoaşte rezultatele acestor studii, să aflăm cum se recoltează, cum se păstrează şi cum se prepară coada-şoricelului.
Recoltare
De la coada-şoricelului se culeg tulpinile fragede şi inflorescenţele albe, uneori cu nuanţe de roz, cu miros aromat-amărui. Este, alături de păpădie, planta medicinală cea mai răspândită la noi în ţară, fiind întâlnită de la câmpie şi până în zona montană înaltă. Iubeşte în mod special lumina soarelui, de care are nevoie din abundenţă, în rest fiind foarte rezistentă la lipsa de umiditate, la condiţiile de sol şi de temperaturi (rezistă la cele mai puternice canicule, dar şi la gerul iernii). O găsim pe pajişti, prin fâneţe, pe marginile râurilor şi ale pâraielor, pe lângă drumurile de ţară şi în locurile virane. Se culege pe vreme uscată, de preferinţă în miezul zilei, când are concentraţia maximă de uleiuri volatile. Pentru cules avem nevoie neapărat de o foarfecă de grădină sau de un cuţitaş, cu care se taie tulpina înflorită, aşa încât să nu smulgem planta din rădăcină. De regulă, se culege inflorescenţa cu o tulpină cât mai scurtă, din două motive:
1. Are efectele terapeutice cele mai puternice.
2. În locul tăieturii, planta se va regenera mai uşor, dând în scurtă vreme şi mai multe flori, asigurându-i astfel perpetuarea. După culegere, planta se întinde la uscat în strat de maximum opt centimetri grosime, într-un loc lipsit de umiditate, umbrit şi bine ventilat. Se poate usca foarte bine şi în bucheţele, care, de asemenea, se atârnă într-un loc umbrit. Dintr-un kilogram de plantă proaspătă se obţin după uscare două-trei sute de grame de produs lipsit de umiditate. Coada-şoricelului uscată se păstrează în pungi de hârtie sau în săculeţi de pânză, în locuri întunecate şi lipsite de umezeală.
Opt preparate pe bază de coada-şoricelului
1. Pulberea - pentru reglarea activităţii hormonale şi tratarea hemoragiilor
Coada-şoricelului iubeşte lumina soarelui
Pulberea de coada-şoricelului se foloseşte în mod tradiţional contra dezechilibrelor hormonale la femei. În Bucovina, femeile tinere care nu puteau avea copii foloseau adesea ceaiul de coada-şoricelului. Cercetătorii de la Universitatea din Padova, Italia, au confirmat de curând validitatea acestui demers terapeutic, publicând în iulie 2006 studii în care arată că două substanţe din coada-şoricelului (apigenina şi luteolina) îmbunătăţesc răspunsul organismului la acţiunea hormonilor care declanşează ciclul menstrual şi care determină amplificarea caracterelor feminine. Se administrează pulberea proaspăt măcinată de flori de coada-şoricelului, câte trei linguriţe pe zi, în cure de patru săptămâni, urmate de alte două săptămâni de pauză.
2. Infuzia combinată - contra bolilor biliare, digestive şi intestinale
Se pun 3-4 linguri de coada-şoricelului mărunţite, la macerat, în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de 5 minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de infuzie combinată de coada-şoricelului, care se foloseşte intern.
Contra indigestiei şi dispepsiei, se administrează 100 ml de infuzie combinată, cu 10 minute înainte de fiecare masă. Principiile amare din coada-şoricelului îmbunătăţesc peristaltismul tubului digestiv, amplifică secreţia de sucuri gastrice, reduc senzaţia de greaţă sau de inapetenţă.
Şi contra colitei (inclusiv forma spastică) şi a sindromului colonului iritabil, infuzia combinată de coada-şoricelului are efecte excelente. Mai multe studii făcute în Statele Unite şi în Germania au pus în evidenţă faptul că anumite substanţe aromate şi flavonoidele din coada-şoricelului reduc semnificativ inflamaţia la nivelul intestinului subţire şi a celui gros, ajută la cicatrizarea epiteliilor lezate, combat eficient spasmele digestive. Se administrează infuzia combinată, câte 2-3 căni pe zi, pe o perioadă de 35 de zile, apoi se face o pauză de două săptămâni, după care tratamentul se poate relua, dacă mai este cazul. În afecţiunile intestinale, efectele terapeutice ale florilor de coada-şoricelului sunt mult mai puternice în combinaţie cu sunătoarea (Hypericum perforatum).
3. Sucul - leac împotriva hepatitei şi cirozei
Un studiu japonez din 2006 a avut drept subiect efectul hepatoprotector al sucului proaspăt extras din inflorescenţele şi din tulpinile de coada-şoricelului. Mai multe animale de experienţă intoxicate cu substanţe care produc hepatită mortală au fost tratate cu acest suc, care a fost administrat pe cale orală. Dintre animalele care au fost tratate, mai mult de 40% au supravieţuit, în timp ce cele din lotul-martor, netratate cu coada-şoricelului, au decedat în proporţie de 100%. S-a constatat că la organismele tratate cu suc de coada-şoricelului, ficatul suferă mult mai puţine modificări structurale, celulele din componenţa sa au mai puţine malformaţii, iar tendinţa spre ciroză este net diminuată. Sucul proaspăt de coada-şoricelului se prepară zilnic şi se administrează imediat după filtrare, câte 50-60 ml, în doză unică, zilnică. Se fac astfel cure de câte 60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauză.
Pentru obţinerea acestui preparat se pun într-un borcan cu
Un studiu din anul 2000 a arătat faptul că administrarea, vreme de 3-6 luni, a acestei tincturi (câte 5 ml de 3-4 ori pe zi) ajută la scăderea semnificativă a colesterolului rău (LDL) şi a colesterolului total. De asemenea, reduce valorile trigliceridelor, în medie cu 12%, după doar două luni de tratament.
Pacienţii cu hipertensiune vor beneficia şi ei de pe urma tratamentului făcut sistematic cu această tinctură, din care se administrează câte 5 ml pe zi, la orele 8, 14, 18 şi 23. Efectul hipotensor va fi sesizat după două luni de tratament, exercitându-se mai ales asupra tensiunii diastolice, care scade cu 10% în medie, asupra tensiunii sistolice efectul fiind mai mic (2-3%).
5. Cataplasma - contra alergiilor cutanate
O mână de flori mărunţite de coada-şoricelului se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50°C). După trecerea acestui interval de timp, se aplică direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, şi se lasă vreme de minimum 60 de minute. Principala utilizare a acestei aplicaţii externe este în alergia cutanată, unde unele dintre substanţele aromatice (azulenele) din compoziţia plantei au efecte antiinflamatoare şi antialergice, reduc mâncărimile, usturimea şi edemele. În alergiile aflate în fază acută, cataplasma se ţine vreme de minimum două ore pe locul afectat, punându-se eventual puţină gheaţă deasupra, pentru a potenţa efectul calmant al mâncărimii. Contra eczemelor alergice, se face un tratament de măcar patru săptămâni, timp în care se ţine vreme de minimum 1 oră pe zi cataplasma proaspăt preparată pe porţiunea de piele afectată.
6. Alifia - leac pentru răni şi hemoroizi
Se pun într-un ibric 150 ml de ulei de floarea-soarelui, 6 linguriţe de inflorescenţe proaspete de coada-şoricelului foarte fin tocate, 2 linguriţe de răşină de brad şi 2 linguriţe de ceară de albine. Ibricul se pune pe un ochi al aragazului, reglat să ardă la foc mic, unde se lasă timp de 10 minute, amestecând încontinuu cu o linguriţă. Când toate componentele s-au lichefiat şi omogenizat, ibricul se ia de pe foc şi conţinutul se filtrează prin tifon, se pune într-un borcan cu capac şi se lasă la răcit. Când preparatul atinge temperatura camerei, se depozitează la frigider.
Aplicat pe rănile care se vindecă greu, acest unguent are efecte cicatrizante aproape miraculoase. Contra rănilor recente, deschise, se foloseşte în primele 24 de ore tinctura, care are efect dezinfectant şi antiinflamator puternic. Odată ce rana s-a închis şi încep să se refacă ţesuturile, aplicarea unguentului cu coada-şoricelului va accelera foarte mult procesele de regenerare, va preveni infecţiile şi alte complicaţii, facilitând o vindecare foarte estetică.
Unguentul de coada-şoricelului mai are efecte foarte bune contra hemoroizilor, inclusiv a celor care sângerează, întrucât opreşte hemoragia prompt, reduce inflamaţia, precum şi senzaţiile de mâncărime sau de usturime.
7. Uleiul - contra arsurilor
8. Spălăturile vaginale cu coada-şoricelului
Se fac cu ajutorul infuziei combinate, a cărei metodă de preparare a fost prezentată anterior, cu precizarea că va fi făcută o formulă mai concentrată, folosind dublul cantităţii de plantă. Această infuzie proaspăt preparată va fi introdusă în irigator, cu care se va face spălătura cu o durată de 10 minute minimum (principiile active trebuie să intre în contact cu ţesutul epitelial din vagin pe această durată de timp). Acest tratament este eficient contra rănilor pe colul uterin şi contra leziunilor la nivelul mucoasei vaginale. De asemenea, spălăturile cu coada-şoricelului sunt eficiente în candidoza vaginală, substanţele antiseptice conţinute de plantă blocând proliferarea acestei ciuperci, reducând inflamaţia şi ajutând la refacerea epiteliilor lezate de infecţie. Este un tratament blând, care nu perturbă flora vaginală, folosit şi pentru tratarea pruritului vulvar, care apare în pre şi în post-menopauză, dar şi pentru prevenirea prolapsului uterin.
Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul cu coada-şoricelului
Coada-şoricelului se administrează cu prudenţă la gravide, în doze nu mai mari de 5 grame pe zi. Un studiu al Universităţii din Sidney, Australia, arată că o depăşire de 56 de ori a dozei normale de coada-şoricelului determină o greutate a fetusului mai redusă şi o greutate a placentei mai mare decât la grupele de control, fără a apărea însă malformaţii, întreruperi de sarcină sau alte efecte nedorite asupra fetusului sau gravidei.
La persoanele cu sensibilitate alergică la plantele din familia Asteraceae, coada-şoricelului poate produce catar respirator şi dermatită de contact.
Pe baza studiilor realizate pe animale s-a constatat că dozele mari de coada-şoricelului pot avea efecte de potenţare a efectului sedativelor şi al antihipertensivelor şi totodată pot să contracareze efectele anticoagulantelor.
Cercetătorii de la Universidade Federal do Parana, Brazilia, au constatat o creştere a procentajului spermatozoizilor devitalizaţi la şobolanii masculi, trataţi cu doze foarte mari (depăşite de 20-50 de ori) de extract de coada-şoricelului, fără să apară nici un fel de alte semne de toxicitate a plantei. Se recomandă evitarea dozelor foarte mari (10-20 de grame zilnic) de coada-şoricelului pentru perioade lungi de timp.
Coada-şoricelului şi frumuseţea
Acneea
Un studiu al unui institut medical din Washington, Statele Unite, arată că acneea este declanşată de probleme digestive şi de metabolism, provocate de alimentaţia modernă, de sensibilitatea la infecţii cutanate, precum şi de problemele hormonale. În acelaşi studiu se menţionează faptul că planta coada-şoricelului are atât efecte antimicrobiene (acţionează contra bacteriilor, în special), cât şi de stimulare a proceselor digestive. Adăugaţi la acestea efectul hormonal anterior menţionat al acestei
Cea mai raspândită plantă medicinală din ţara noastră
Transpiraţia excesivă
Studii făcute de o echipă de cercetători din cadrul Universităţii din Iaşi, în 1988, au pus în evidenţă faptul că băile generale cu extract apos de coada-şoricelului, făcute de 2-3 ori pe săptămână, reduc transpiraţia, previn erupţiile cutanate produse de combinaţia de transpiraţie şi praf, menţin sănătatea pielii. Pentru a obţine aceste efecte, se pun 5 litri de infuzie combinată de coada-şoricelului la o cadă de baie, în care se stă 30 de minute. Procedura se repetă de 2-3 ori pe săptămână, mai ales în sezonul cald.
Articol preluat de pe
http://www.formula-as.ro/2013/1074/medicina-naturii-44/coada-soricelului-16555
Mulţumesc, FORMULA AS!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu