vineri, 29 august 2014

Limita dintre viaţă şi moarte

Limita dintre viata si moarte este definita de specialistii cercetatori drept suma tuturor acestor realitati cu dovezi deja palpabile, conform marturiilor multora: persoana ce urmeaza sa moara vede o lumina puternica, trece printr-un tunel, are sentimentul ca pleaca dintr-o anumita realitate sau ca isi paraseste trupul, intalnindu-se cu persoane dragi decedate, ca are o senzatie de mult bine, eliberare, o bucurie fara margini si multa iubire greu de descris in cuvinte.

Sunt acestea rezultatele mintii haotice dinaintea mortii? Mecanisme psihologicede aparare? Halucinatii? Fenomenele acestea au fost amplu dezbatute in media si au generat numeroase crezuri si teorii de toate felurile de zeci de ani.

Dintr-un punct de vedere stiintific, aceste experiente sunt toate mult mai dificil de inteles, cu atat mai mult cu cat ele apar in conditii haotice de timp si spatiu si nu pot fi studiate in timp real pe muribunzi.

Cu toate acestea, cercetatorii Universitatii din Liege, impreuna cu alti specialisti, au reusit o abordare diferita, ca sa afle daca aceste experiente sunt reale sau sunt rodul unei imaginatii de creier uman dat peste cap ca functionare, potrivit sfatulparintilor.ro.

Ei au privit la aceste amintiri din experientele din preajma mortii cu ipoteza ca, daca aceste amintiri ar fi doar produsul imaginatiei oamenilor, atunci caracteristicile lor (emotionale, senzoriale, de detalii) ar fi mai apropiate de cele ale unor povesti imaginate (nu sunt reproduse cu detalii multe, dureaza mai putin in timp, nu pot fi descrise senzatii, simturi sau emotii foarte clar, etc)

La fel, daca aceste experiente din preajma mortii ar fi reale cu adevarat, inseamna ca toate caracteristicile lor trebuie sa fie la fel cu cele ale amintirilor unor evenimente reale ale unor oameni sanatosi.

Cercetatorii au comparat raspunsurile provenite de la trei grupuri distincte de pacienti, fiecare supravietuind (in maniere diferite) unor come, plus un grup de voluntari sanatosi.

Ei au studiat amintirile din preajma mortii ale celor ce au supravietuit comelor comparativ cu amintirile unor evenimente reale ale voluntarilor sanatosi, analizandu-se caracteristicile fenomenologice ale amintirilor pentru creierul uman. Rezultatele au fost surprinzatoare. Nu doar ca aceste caracteristici ale amintirilor fostilor muribunzi erau asemanatoare cu cele ale oamenilor sanatosi, dar s-a vazut clar ca amintirile din preajma mortii s-au dovedit a avea caracteristici mai reale, vii, palpabile decat unele amintiri reale ale oamenilor sanatosi.
           
Creierul uman, in conditiile in care apar asemenea fenomene, deci inainte de aparitia mortii, este de regula caracterizat prin haos. Mecanismele psihologice si chimice sunt total date peste cap, exacerbate sau diminuate. Astfel, cercetatorii de pana acum au pus anumite evenimente din preajma mortii (tunel de lumina, parasirea propriului corp) pe seama unei erori la lobul temporal-parietal al creierului si deci pe seama unei imaginatii a unui creier aflat in haos.

In acest context, noile descoperiri ale specialistilor Universitatii din Liege date publicitatii in luna martie 2013, sunt cu atat mai importante, pentru ca dovedesc ca amintirile celor aflati in experiente din preajma mortii, fiind si puternice emotional si personal, sunt ulterior extrem de detaliate, precise si durabile, nimic din toate acestea necorespunzand unui creier aflat in stare de haos.

Acest studiu proaspat nu ofera o unica explicatie pentru experientele din preajma mortii, dar contribuie substantial in a intari veridicitatea acestora, oferind dovezi palpabile, nicidecum oponente ale acestor fenomene fiziologice si psihologice ale creierului uman si comportamentului sau in preajma mortii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu