Considerata ca fiind unica in lume, probabil singura pictata pe cand modelul se afla inca in viata, icoana ce o infatiseaza pe Fecioara Maria cu pruncul in brate nu a mai fost vazuta de mai bine de jumatate de secol.
Se stie ca exista la Manastirea Saidnaya doar datorita mirosului de mir si aminunilor pe care, de mai bine de o mie de ani, continua sa le infaptuiasca.
Drumul de la Damasc pana la Saidnaya („Doamna Noastra” in traducere, la fel caNotre-Dame), de numai cativa kilometri spre Nord de capitala Siriei, trece aproape fara sa il simti. Abia iesit pe autostrada strajuita de zeci de reprezentante ale celor mai importante marci de masini din lume, intri intr-un alt univers, intr-un alt capitol al istoriei pe care credeai ca o poti vedea doar in documentare.
Saidnaya, mica localitate siriana in care istoria de mii de ani este prezenta si astazi la fiecare pas, se gaseste pe muntele Qallamoun, la o altitudine de 1.500 de metri fata de nivelul Mediteranei, marea cu care Dumnezeu a binecuvantat aceste tinuturi. Pe aceste meleaguri se spune ca si-a omorat Cain fratele, pe Abel, dand nastere celei mai cunoscute pilde despre invidie, ura si tradare… Dar cel mai interesant fapt este statutul localitatii, unic si el in lume, cele peste 40 de biserici construite la cam tot atatea case, facand din asezarea siriana singura localitate-biserica din lume!
De altfel, primul lucru pe care il vezi la intrare este o biserica. Cioplita in stanca. Al doilea lucru este tot o biserica. Lipita de o casa. Al treilea lucru, o alta biserica, de data aceasta pe o cornisa abrupta, printre maslini. Si tot asa, pana la obiectivul principal, Manastirea Saidnaya, care, dupa atatea cladiri abia sesizabile, ti se infatiseaza maiestuoasa si impunatoare ca o revelatie, potrivit historia.ro.
Istoria Manastirii de la Saidnaya, devenita prin importanta si numar de credinciosi care ii calca pragul al doilea loc de pelerinaj crestin dupa Ierusalim, incepe undeva in jurul anului 547 era lui Christos si poarta hramul Maicii Domnului. Povestea ctitoriei este, ea insasi, o pilda de credinta. Se spune ca Justinian I, imparatul Bizantului, aflat in plina campanie militara impotriva persilor, a ridicat o tabara pe aceste meleaguri.
Ramas fara apa si provizii, soarta parea sa-i fi devenit potrivnica pana cand, zarind o gazela in departare, a pornit in urmarirea ei. Crezand ca o vaneaza, imparatul a fost condus de gazela pana la un izvor cu apa cristalina, de existenta caruia Justinian nu stia si care insemna salvarea armatei sale. Atunci, gazela s-a transformat intr-o icoana, a Maicii Domnului, si i-a spus: „Tu nu ma vei ucide, Justinian, ci vei inalta pentru mine o biserica pe acest deal”.
Cum s-a construit locasul
Intors in tabara, imparatul a povestit intamplarea si a dat porunca sa se porneasca degraba la intocmirea planurilor pentru manastire. Dupa o vreme, constatand neputinta arhitectilor de a realiza un edificiu pe masura asteptarilor sale, a contribuit el insusi la intocmirea planurilor dupa un vis in care Maica Domnului i-a aparut si l-a indrumat. Acest plan se afla la baza constructiei care se vede astazi, uimind deopotriva cu frumusetea si autenticitatea ei. Doar a fost proiectata de un imparat!
In prezent, la manastirea care are hramul Maicii Domnului si tine de Patriarhia Antiohiei si a intregului Orient, se afla circa 30 de maicute si o maica stareta care se ocupa atat de cele sfinte, cat si de cele lumesti, adica de administrarea locasului si de chivernisirea averii si a proprietatilor. Fiindca e nevoie si de asa ceva, in conditiile in care miilor de vizitatori ce sosesc aici anual nu li se percepe nicio taxa de intrare.
Manastirea rivalizeaza cu Ierusalimul
Pentru a simti un miracol nu e nevoie sa treci neaparat pragul manastirii. Nu numai ca harul divin se simte pretutindeni printr-o senzatie de liniste sufleteasca pe care o percepi imediat ce te gasesti in preajma sfantului locas, dar, urcand treptele impozante din piatra, undeva la jumatatea distantei ramase de strabatut pana la poarta manastirii, o constructie din fier forjat iti atrage atentia.
Este vorba despre o protectie din metal, un fel de grilaj ridicat in jurul primei minuni de la Saidnaya, in jurul unei aparitii cu totul speciale. Conturul Sfintei Fecioare se poate vedea cat se poate de clar iesind parca din treapta pe care ai fi putut calca daca n-ai fi fost avertizat. Zecile de biletele albe insemnand tot atatea dorinte puse in acea zi, lustrul impecabil al locului, urmarea miilor de atingeri, constituie dovada ca acel contur are o putere miraculoasa si ca vizitatorii cred in ea.
Principalul motiv pentru care Manastirea Saidnaya a ajuns sa rivalizeze cu Ierusalimul in ceea ce priveste numarul de pelerini – foarte interesant, nu neaparat crestini – este insa icoana facatoare de minuni. Recunoscuta acum in toata lumea, icoana este una dintre cele patru pictate de Sfantul Evanghelist Luca si, se spune, a fost facuta avand ca model chiar pe Maica Domnului, fiind cea mai fidela reprezentare a Fecioarei Maria. Istoria pastrata in manuscrise spune ca, la sfarsitul secolului al VII-lea, maica Marina, stareta manastirii, a rugat un pelerin grec din Egipt, ce si-a gasit adapost aici in drumul sau catre Tara Sfanta sa ii aduca o icoana deosebita din Ierusalim, „pretioasa si frumoasa a Nascatoarei de Dumnezeu, pe care manastirea sa o aiba ca pe un odor de mult pret.”
Pelerinul, Teodor pe numele lui, a promis ca asa va face. Dar, o data ajuns in orasul sfant, a uitat de juramant si a dat sa plece fara icoana. O voce insa l-a intors din drum amintindu-i de fagaduiala. Cum putea s-o uite? Jurase sa nu o faca. Teodor s-a intors si a cumparat icoana reprezentand pe Fecioara Maria. Pe drumul de intoarcere, el si-a dat seama ca icoana l-a scapat si de atacul miselesc al talharilor si de celelalte necazuri care au lovit caravana cu care trebuia sa plece in desert.
Atunci a hotarat sa o pastreze pentru sine, mintind-o pe stareta ca a uitat sa o cumpere. Si minunea s-a aratat din nou, facand imposibila plecarea pelerinului din manastire, ca si cum un zid s-ar fi ridicat in jurul sau. Abia atunci a realizat ca locul icoanei facatoare de minuni era in acea manastire din Saidnaya si a lasat-o acolo spre a folosi credinciosilor.
Atat scrierile vremii, pastrate cu sfintenie in biblioteca manastirii, cat si informatiile orale transmise din generatie in generatie atesta puterile divine ale icoanei. De la ingenuncherea celebrului Salahdin, sultanul Egiptului si al Siriei, care a fost nevoit sa renunte la proviziile ce le furase din manastire, si pana la carjele abandonate, ca dovada a tamaduirilor miraculoase, istoria este plina de exemple de minuni infaptuite in „fortareata crestina” ridicata intru cinstirea Maicii Domnului pe muntele Qallamoun.
Icoana, adapostita intr-o caseta din argint
Drumul prin manastire pana la icoana trece printr-o curte interioara si prin ganguri inguste alternate cu intranduri generoase si icoane pictate cu maiestrie pe pereti. Pe masura ce te apropii de „locul minunilor”, asa cum este denumita camera ce adaposteste icoana facatoare de minuni, iti dai seama ca te afli intr-un loc deosebit. Oboseala dispare ca prin farmec, luata parca de aceeasi mana care tocmai ti-a alungat gandurile rele.
O icoana mare pe perete, apoi inca una, o camera rotunda unde, sub banca din lemn masiv, zac nefolositoare acum bastoane, cadre si carje. Te apleci putin si intri in cel mai important loc al manastirii. O camera rotunda, cufundata in semiintunericul conferit de lumina catorva lumanari, o masa in mijloc si mirosul de mir… Maicuta calauzitoare ne spune ca icoana facatoare de minuni se gaseste zavorata intr-un spatiu special construit in perete. Deschide cu cheia o usita metalica, in spatele careia, intr-o caseta din argint, ferecata si ea la randul ei, se gaseste icoana Maicii Domnului.
Ultima data cand a fost vazuta a fost acum 50 de ani, dar o copie fidela se gaseste deasupra spatiului in care se gaseste caseta din argint ce adaposteste originalul. Misterul sfintei lucrari infaptuite de Evanghelistul Luca dainuie si astazi, nimeni neputand explica faptul ca aceia fara de credinta au ratacit drumul spre icoana sau, pur si simplu, un zid nevazut le-a atinut calea spre sfantul locas.
Cum de icoana, dupa atat timp, continua sa fie izvoratoare de mir? Cum de tamaduirile miraculoase au loc si astazi uimind lumea medicala prin infirmarea unor diagnosticuri considerate fara de scapare? Cum de minunile se intampla nu numai pentru crestini, ci si pentru reprezentantii altor religii care s-au rugat la Saidnaya intru insanatosire grabnica si iertare de pacate? Raspunsul aveam sa il aflu in acel loc luminat ca o aura de lumanari si mirosind dumnezeieste a mir.
Atunci cand, pentru prima oara in viata am realizat ca, daca imi doresc ceva cu adevarat, acea dorinta se va implini. Si ca misterul puterii icoanei facatoare de minuni consta in credinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu