Vindecarea prin rugăciune

"Din fericire, unii se nasc cu sisteme spirituale ale sistemului imunitar care, mai devreme sau mai târziu, resping viziunea asupra lumii iluzorii altoita de la nastere, prin condiționarea socială. Ei încep sa simta că ceva este greșit, și încep căutarea unor răspunsuri. Cunoașterea interioară și experiențele anormale exterioare le arata ca o parte a realității este denaturata și începe astfel călătoria lor de trezire. Fiecare pas al călătoriei se face urmând inima în loc de a urma mulțimea și prin alegerea de cunoștințe peste voalul de ignoranță. "-Henri Bergson

Tineti-va glanda pineala departe de fluor si de alte chimicale. Fluorul calcifiaza glanda si o tine adormita deja pana la varsta adolescentei. Daca vrei sa devii spiritual, va trebui sa ti-o mentii curata. Fiind numita si "ochiul mintii", sau al treilea ochi, indienii si-o marcheaza cu un punct intre ochi, egiptenii prin hieroglife desemnand sectiunea creierului, masonii prin ochiul in piramida. etc. Ea produce DMT, motivul pentru care visam, serotonina, un hormon ce regleaza ceasul biologic al starilor de veghe si somn, al imbatranirii, al intelepciunii, al imaginatiei, al schimbarilor de sezon, al vibratiei energetice, al memoriei, are forma unui pin, de acolo si numele. Veti vedea multe culturi si religii facand referire la aceasta glanda, inclusiv Papa de la Roma care tine simbolic un sceptru cu un pin in mana ( reprezentand acapararea glandei prin religia respectiva). Ea produce hormonul fericirii si este punctul prin care se face conexiunea cu divinitatea.

Iisus insusi da un avertisment clar asupra mentinerii glandei pineale curate:

Luminatorul trupului este ochiul. Deci daca ochiul tau e curat, tot trupul tau va fi luminat; dar daca ochiul tau e rau, tot trupul tau va fi intunecat. Daci daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult? (Matei 6, 22-23)

22 Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;
Luc 11.34-36;
23 dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!
24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. Matei 6-22

Efectele rugaciunii “Tatal nostru” prin glanda pineala

“Edgar Cayce, celebrul medium american considera ca modalitatile de patrundere a bolilor si suferintei corpului uman, sunt urmarea “otravurilor cognitive”, secretate de gandurile negative. Astfel in Statele Unite s-a lansat o adevarata campanie a optimismului si celebrul indemn “think positive” s-a popularizat tot mai mult in randul oamenilor.

Cayce spunea: Gandind pozitiv putem vindeca, gandurile optimiste avand puterea de a actiona benefic asupra organismului regland activitatea glandelor vitale. Cayce recomanda pentru aceasta un mijloc simplu si fundamental de meditatie, prin intermediul rugaciunii Tatal Nostru. Totodata, el explica corespondenta dintre fiecare verset al rugaciunii si respectivii centrii glandulari ce sunt influentati de aceasta. Trebuie sa incerci sa resimti fiecare val de semnificatie al fiecarui verset, sa extragi sensul energetic al acestuia si sa il directionezi catre organul in cauza, sa simti cum acest verset curge prin corpul tau. Caci se produce in corpul fizic un raspuns la reprezentarile corpului energetic: se construieste astfel o reactie chimica, fiind posibila vindecarea“, concluzioneaza autorul .

Iata dar dupa Edgar Cayce, corespondenta intre versetele rugaciunii si principalele glande endocrine stimulate:

Tatal nostru care esti in Ceruri actioneaza asupra glandei pituitare, cu rol de declansator al procesului

Sfinteasca-se numele Tau actioneaza asupra glandei pineale

Vie Imparatia Ta deschide tiroida si regleaza functia acesteia

Faca-se Voia Ta, precum in Cer deschide tiroida

Asa si pe Pamint actioneaza asupra timusului

Piinea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi deschide gonadele, glandele sexuale masculine si feminine

Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri actioneaza asupra glandelor suprarenale

Si nu ne duce pe noi in ispita actioneaza asupra celulelor Lyden

Si ne izbaveste de cel rau actioneaza din noi asupra timusului

Ca a Ta este Imparatia actioneaza din nou asupra tiroidei

Si puterea actioneaza asupra glandei pineale

Si Marirea redeschide pituitara

AMIN formula de inchidere a acestor centri energetici si de reconectare la planul terestru.

Astfel Cayce este de parere ca riscul aparitiei unor boli sau afectiuni nervoase este mai scazut pentru persoanele care gandesc pozitiv sau se roaga in mod frecvent..

Este adevarata aceasta informatie, adica legatura vibrationala intre rugaciunea Tatal Nostru si glandele endocrine, ea fiind recunoscuta astazi si de preoti.

Ce este de adaugat, este faptul ca rugaciunea aduce in cimpurile energetice umane, in aura, energia divina, lucreaza asupra sistemului nervos, apoi pe glandele endocrine in special pe hipofiza, apoi starea informationala de bine este transmisa tuturor celulelor cu ajutorul aparatului circulator si, in special, al sistemului sanguin.

Parintele Arsenie Boca, arata in cartea sa Mare indrumator al sufletelor in sec.XX ca: Adevarat este ca o baza biologica a patimilor si a urmarilor lor o formeaza si glandele endocrine al caror echilibru sau dezechilibru functional se rasfringe in toata fiinta omeneasca.

Mai adauga parintele: ,,Oamenii au ajuns in robia patimilor, cenzura mintii lor a slabit si omul si-a pierdut libertatea. Fiecare patima poate fi o caramida a unui zid care il indeparteaza pe om de Creatorul sau”.

Sa alegem sa incetam a construi ziduri, sa incercam a darima ceea ce a fost construit gresit pentru a ne resacraliza, asa cum am venit in chip de copil, plini de Dumnezeu.

Putem face acest lucru prin rugaciuni si post, asa cum frumos ne indeamna parintele Arsenie Boca: Trupul nu se poate trata decit prin post, caci el nu stie si nu recunoaste convingerile, pentru ca atunci puterile potrivnicului slabesc si porcii patimilor nu mai vin sa se scalde, nemaiavind locas, postul putind lucra chiar si asupra patimilor mintii – ochii vad lucrurile, mintea vede gindurile. Postul curăţeşte ochiul, rugăciunea curăţeşte mintea. Rugăciunea are şi stări superioare, când izbăvindu-se patimile, se deapănă de la sine fără cuvinte, într-o nesfârşită dragoste de Dumnezeu, de oameni şi de toată făptura.”

Dr. PAVEL CHIRILĂ - "Numai Dumnezeu poate vindeca orice suferinţă şi orice boală"

- D-le doctor, sunteţi cunoscut ca un medic pen­tru care profesia nu poate fi despărţită de cre­dinţă. V-aţi confruntat vreodată cu cazuri de vinde­care provocată prin rugăciuni?

- De-a lungul carierei mele de medic, am constatat multe cazuri de vindecări prin rugăciune. Mi-amintesc acum de o toxicomană, un copil cu epilepsie şi o tâ­nă­ră cu septicemie. Acel copil cu epi­lep­sie făcea zilnic 30-40 de crize mi­nore. După prima împărtăşanie, ca prin mi­nune, crizele i-au scăzut la trei pe zi... E sigur că pe acei oameni i-a vindecat credinţa în Dumnezeu şi ru­gă­ciunea, întrucât acele cazuri evo­luau de multă vreme, fără vin­de­care, în ciuda trata­men­telor cla­sice apli­cate. S-au însă­nătoşit în clipa când au început să fie făcute rugăciuni pentru ei sau când ei înşişi s-au întors spre Biserică.
"Mecanismului" vindecării nu-i tre­buie asociat ceva misterios. Nu! Me­canismul vindecării prin rugă­ciu­ne e simplu: apelăm la Creator, Cel care a făcut Cerul şi Pă­mântul şi pe Om, ca pe o încununare a Crea­ţiei. Numai El poate vindeca orice boală şi orice su­ferinţă. Sigur, se pune problema unor etape ale vin­decării prin rugă­ciune: 1. Pocăinţa - cu care omul trebuie să înceapă; 2. Asu­ma­rea bolii, a sufe­rin­ţei - ca o ispăşire a păcatelor proprii; 3. Mulţumirea - în rugăciunile sale, omul tre­buie ca, după ce s-a pocăit şi şi-a asumat boala, să-i mulţumească lui Dumnezeu-Creatorul, pentru tot: că există, că a cunoscut lumea şi pentru tot ce a primit în viaţă... Abia după aceea ur­mează rugăciunea fierbinte pentru iertarea pă­ca­telor şi rugăciunea pentru vinde­care. Nu trebuie nicio­dată uitat ca-n finalul unei rugă­ciuni să-i dăm slavă lui Dum­nezeu.

"Trupul este degradabil până la moar­­te. Sufletul este perfectibil până la mântuire"

- Rugăciunea adevărată, care sperăm să fie pri­mită de Dumnezeu, are un anumit protocol? Există o anume structură a ei?

- Am avut o pacientă - medic - cu can­cer la sân. Era speriată, pentru că ştia ce o aşteaptă. Mi-a spus c-a citit un studiu recent, privind efectele benefice ale rugăciunii, dar nu ştia cum să se roage. Am trimis-o la un preot şi el i-a spus foarte simplu: "Cheamă nu­me­le lui Dumne­zeu şi zi din toată inima ta: «Doamne, nu mă lăsa, ajută-mă, vindecă-mă, miluieşte-mă, ca să pot să slăvesc numele Tău, până la sfârşitul vieţii mele»". În afară de rugăciunea spon­tană, cum a fost cea de mai înainte, există şi rugăciuni rânduite de Bi­se­rică: dez­legări, rugă­ciuni pentru diferite suferinţe, ru­găciu­nile Sfân­tului Va­sile cel Mare, Molif­tele Sfân­tului Va­sile cel Mare, rugă­ciu­nile Sfântului Maslu.

Noţiunea de sănătate şi de boa­lă trebuie să ex­pri­me le­gătura in­di­solu­bilă dintre trup şi suflet, atât din punct de vedere al suferinţei, cât şi din punct de vede­­re al vin­de­­cării. Trupul este degradabil până la moar­­­­­­te. Sufletul este per­fectibil până la mântuire. Pen­­tru acest adevăr omul trebuie să se roa­ge până la moar­te, chiar dacă sufe­rinţa lui trupeas­că nu se amelio­rează şi tre­buie să şi-o poarte toată viaţa. Pentru suflet este dator să se roage, pentru că sufletul su­feră împreu­nă cu tru­pul, dar sufle­tul are şansa mântuirii, a vieţii veş­ni­ce şi de-aceea nu trebuie pără­sit nicio­dată.

- Pe vremea când conduceaţi aşe­ză­mântul medical "Christiana", aţi ridicat şi o capelă în mijlocul spita­lului. Care era rostul ei?

- Am gândit ca în acel aşezământ să li se întoc­meas­că bolnavilor o foaie de ob­­ser­vaţie clinică - fă­cută de me­dic - şi o foaie de observaţie, întocmită de preot. Voiam să corelăm suferinţa medi­cală, bio­logi­că, cu suferinţa spi­ri­tuală a bolnavului. Bolnavii, în schimb, au primit în mod diferit acest gest al nostru de a des­chide în spital o ca­pelă. Am avut bolnavi care-şi cereau internarea acolo, pen­tru că exista o capelă şi o asistenţă spirituală sus­ţi­nută, dar am avut şi bolnavi care au refuzat categoric să intre în capelă în primele zile de spitalizare, au refuzat asis­tenţa preotului. Important e că majoritatea au plecat din spital întorşi spre Dum­ne­zeu şi con­vertiţi, în cele din urmă.

- Domnule doctor, aţi tipărit în 1992 - alături de părintele Mihai Valica - o carte de excepţie: "Me­di­taţie la medicina bibli­că". Ce v-a determinat să scrieţi o carte ală­turi de un preot?

- Studiul pentru această carte fusese înce­put în ur­mă cu mulţi ani, în perioada regi­mu­lui ateu când - din experienţa mea cu bolnavii - am văzut că foarte pu­ţini erau aceia care-L chemau pe Dum­nezeu la pa­tul lor de suferinţă. N-o făceau nici chiar atunci când erau pe moarte. Şi această depărtare a bolnavului de Dum­ne­zeu m-a impresionat foarte mult şi atunci m-am gândit să caut în Sfânta Scriptură pro­ble­me me­dicale, pe care le-am scos la lumi­nă, ca să arăt oame­nilor ce important este să cerceteze Sfân­ta Scriptură pe patul de sufe­rinţă...
De aceea ar fi bine să ne aducem aminte de cu­vin­tele Apostolului Pavel, care a spus: "Rugaţi-vă ne­în­­ce­tat!". Şi dacă el a zis să facem asta, când suntem să­nă­toşi, cu atât mai mult s-o facem când suntem bol­navi!

- D-le doctor, aţi înfiinţat lângă Bucu­reşti, în oraşul Voluntari, Centrul de în­grijiri paliative "Sf. Irina", care se ocupă cu asis­ta­rea medicală şi spirituală a bolnavilor de cancer în fază terminală, iar în prezent, repetaţi a­ceastă ini­ţiativă şi în Banat, pe Valea Nerei, unde se ridică un nou centru de re­cuperare oncologică. Cum se aso­ciază credinţa şi ru­găciunea în actul me­dical?

- Conceptul de fericire creştină are o bază antro­pologică. Pentru omul credincios, care crede cu tărie că este o fiinţă creată şi că Dumnezeu este Creatorul lui, este absolut firesc să îl roage pe Creator să-l vin­dece atunci când are o suferinţă oarecare. De pildă, Pă­rintele Paisie Aghioritul spunea aşa: "Dumnezeu îmi va dărui ceea ce-I cer, dacă eu însumi sunt dăruit Lui". Savanţii şi-au pus problema, mai ales în ultimul secol, cum pot proba ştiinţific efectul rugăciunii. Aşa au apărut în SUA două studii care au fost făcute în cli­nici universitare de vârf, în secţii de asis­tare a bolna­­vilor coronarieni. Oamenii de ştiinţă au făcut o cer­ce­tare "dublu-orb", în care au testat două lo­turi de bol­navi. Asupra unuia s-au făcut rugăciuni susţinute, iar celălalt nu a fost inclus în programul de ru­găciune. Du­pă câteva luni, au fost cercetate evolu­ţiile acestor bol­navi, complicaţiile apărute, mortali­ta­tea, tulbură­rile de ritm cardiac, insuficienţele cardia­ce, recidivele de infarct, intervenţiile chirurgicale pe cord etc. Toate aceste observaţii au fost contorizate şi, când s-au ana­lizat rezultatele, s-a constatat că lotul de bolnavi asu­pra căruia se făcuseră rugăciuni a evo­luat mult mai bine. După o vreme, studiul s-a re­luat în altă parte a A­mericii şi s-a ajuns exact la ace­leaşi re­zul­tate. Deci, există şi o dovadă ştiinţifică des­pre faptul că rugăciu­nea are un efect terapeutic, atunci când e făcută de bol­­navul însuşi, ca şi atunci când e făcută de comuni­ta­tea în care trăieşte. Şi noi am făcut astfel de obser­va­ţii, în centrul de îngrijiri paliative, unde sunt doar bol­navi grav. A contat foarte mult fap­tul că, aflaţi în această situaţie, cei mai mulţi s-au re­întors cu faţa că­tre Dumnezeu, şi din 3.000 de bolnavi care au ajuns în centru, doar mai puţin de 10% au re­fu­zat Taina Măr­­turisirii şi a Împărtăşaniei, înainte de moarte. Au fost oameni care s-au împăcat cu semenii lor şi cu Dum­ne­zeu. Acum construim Clinica de recu­perare onco­lo­gică de pe Valea Nerei, care se va adresa bol­navilor aflaţi în faza iniţială a bolii canceroase (sta­diile I, II), unde terapia psihologică de susţinere este extrem de importantă. Multe studii efectuate în ţările occidentale au dovedit că, dacă în această fază bol­na­vul este sus­ţi­nut psihologic, şansele de supravieţuire sunt maxime.

- Sunteţi om de ştiinţă şi, în cadrul cursurilor de siner­ge­tică pe care le-aţi ţinut la Uni­ver­sitatea Eco­logică din Bucureşti, v-aţi ocu­pat de legătura dintre rugă­ciune şi sănătate. Cum ex­pli­caţi efectele sacroterapiei?

- Dincolo de funcţia ei reli­gi­oasă, spi­rituală, noi inter­pretăm rugăciunea ca fiind un laser al gân­dirii, indiferent de modul în care credinciosul îşi reprezintă în minte Divini­ta­tea, de apartenenţa la o religie sau alta. Mai exact, noţiu­nea de laser o utilizăm în sensul con­­centrării atenţiei într-o sin­gură direcţie, prin am­pli­ficarea energiei numită spirit, cu efecte ce pot fi con­siderate de-a dreptul mira­cu­loase.
Terapiile realizate cu ajutorul rugăciunii pot fi denumite, într-o accepţiune mai lar­gă, sacroterapie sau spiritoterapie şi pot duce la ame­lio­rarea sau chiar vin­decarea unor maladii. Aceste terapii se aseamănă cu psihoterapiile, cu gândirea pozitivă - acceptate deja de psihologia oficială ca fiind în măsură să schim­­be, în anumite situaţii, realitatea obiectivă. Pu­terea rugăciunii - bine făcută, nu for­mală, nu mi­mată - a fost relevată ca având rezultate miraculoase de Alexis Carell, celebrul om de ştiinţă, lau­reat al Pre­miului Nobel.

- Ce înţelegeţi prin "rugăciune bine făcută"?

- În momentul rugăciunii, concentrarea spre a in­tra în comuniune cu Dumnezeu trebuie să fie ma­xi­mă. Nu e suficientă împreunarea mâinilor şi re­ci­tarea unei rugăciuni. Cel mai important este ca gândurile să fie canalizate spre o sin­gură di­rec­ţie, spre Cel de Sus. Primul efect pozitiv al rugă­ciu­nii este înlă­tura­rea aproa­pe in­stantanee a senza­ţiei de anxie­tate, de tea­mă, de depresie - fac­tori ce influ­en­ţează, de altfel, com­portamen­tul uman şi gră­besc evoluţia bolilor. În final, se înregistrează o accelerare cu totul aparte a proce­sului de vin­decare. Vă voi da două exemple din care veţi înţelege mai bine efectele rugăciunii...

1. Cu mai mulţi ani în urmă, am cunoscut un domn care fuma din cale afară de mult. El mi-a povestit cum, cu 15 ani înainte, tot din pricina fumatului excesiv, ajun­sese în Spitalul de Ftiziologie de pe Şoseaua Viilor din Bucureşti. Avea tuber­cu­loză în ultimul grad. Medicii nu mai aveau ce-i face şi l-au externat ca să moară-n patul lui. Marele lui noroc a fost un vecin de salon, pa­cient ca şi el, un preot. Când şi-au luat "rămas bun", preotul i-a spus: "Dom­nule, când vei simţi că ţi se-apropie ceasul, roagă-te!". Omul s-a dus acasă, fără să fi luat prea tare în seamă spu­sele preotului. Dar sta­rea lui se-nrăutăţea pe zi ce trecea. Într-o seară, şi-a dat sea­ma că nu va mai apu­ca zorii. Şi-atunci, şi-a amintit de cuvintele preo­tului. A în­ge­nun­cheat şi s-a rugat cum n-o mai făcuse vreo­dată în viaţa lui, şi nici după aceea. Dimineaţa nu mai avea nimic!

2. Acum vreo 15 ani, o renumită doctoriţă ho­meopată mi-a trimis să studiez un caz mai deosebit: o tânără grav bolnavă, că­reia medicii nu reuşeau să-i stabi­lească un diag­nostic. Organismul fetei era com­plet răvăşit şi nu reacţiona de­loc la niciun trata­ment. Împreună cu câţiva spe­cialişti, am reuşit să-i depis­tăm boala şi să-i prescriem tratamen­tul adecvat (fata avea de mulţi ani giar­dioză, care de acum nu mai apărea la ana­lize, îi atacase chiar siste­mul ner­vos, dar îi apăreau şi simptome false). Sunt convins că, singur, tratamen­tul nos­tru n-ar fi fost eficient în acea fază a bolii, dacă n-ar fi fost dublat de în­crederea ei că Dumnezeu o va vindeca. Acesta a fost marele ei avantaj: era deosebit de credincioasă. Şi astăzi mă sună mama ei să-mi mul­ţumească... Deşi, credinţa ei a vindecat-o!

Ursula Southeil - profeţii

Ursula Southeil, (c. 1488-1561) (de asemenea, numele este scris si ca Ursula Southill, Ursula Soothtell sau Ursula Sontheil), mai bine cunoscuta sub numele de Mama/Maica Shipton, a fost, probabil, o ghicitoare si proorocita engleza. Pretinsele ei profetii au fost publicate abia postum, in anul 1641, si contineau o serie de previziuni mai ales regionale, iar doua versete profetice erau despre sfarsitul lumii, niciunul indeplinit.

Daca era ceva prin care "maica Shipton" putea fi recunoscuta pe strada era uratenia. Femeia era din cale afara de urata. Atat de urata, ca iesea doar noaptea. A fost atat de urata, incat numele sau a fost folosit pentru a denumi o specie de molie care are pe aripi un colorit care aduce cu trasaturile fizice ale fetei mamei Shipton, din profil (Mother Shipton moth). Cartea mai sustine ca s-a casatorit la 24 de ani cu Toby Shipton, un tamplar local, cu care a avut o casatorie dificila, barbatul o batea destul de des. Ursula Southeil si-a petrecut viata ghicind si facand bani cu predictiile ei, de-a lungul vietii ei. Chiar si familia Regala a apelat la serviciile ei, multe dintre predictiile "maicii Shipton" indreptandu-se catre soarta familiei Regale. Ea a prezis corect dizolvarea Bisericii Catolice sub Henry al VIII-lea, caderea cardinalului Wolsey, moartea prematura a lui Henry, fiul lui Edward al VI-lea si ascensiunea Reginei Elisabeta la tronul Angliei. Multe din viziunile ei s-au adeverit cu o claritate socanta si specifica, descriind amanuntit evenimente regionale, dar si soarta Pamantului si a omenirii. Ea a devenit in scurt timp un profet temut si respectat in intreaga Anglie, iar numele ei a inceput sa fie rostit in soapta, discret. Ca si Nostradamus, ca sa atraga imaginatia publicului si cel mai probabil pentru a evita, de asemenea, acuzatii de vrajitorie, Ursula Southeil si-a publicat profetiile in rime si versete. A murit in Clifton, Yorkshire, in 1561, cu cinci ani inainte de Nostradamus. O colectie rara, cu profetiile Maicii Shipton a fost publicata acum treizeci de ani. Manuscrisele au fost gasite de catre o femeie, intr-un borcan, la Biblioteca Mitchell, in Sydney, Australia (in prezent Biblioteca de Stat din New South Wales). Aceasta le-a transcris in totalitate, reusind sa le aduca la lumina. Originalele au fost pastrate intr-o camera incuiata, impreuna cu multe alte volume de scrieri profetice considerate nepotrivite pentru vizualizare de catre publicul larg. Aceste versete rare de la maica Shipton par sa aiba indicatii profetice si pentru zilele noastre, evident, deschise interpretarii, potrivit jurnalul.ro.

"Carute de fier vor merge fara cai si vor umple lumea de durere" (probabil se refera la autovehicule si accidente)

"In jurul lumii gandurile oamenilor vor zbura rapid ca si cand ai clipi din ochi. Omenirea imblanzeste apele si lumea se aprinde. Ce ciudat si totusi va deveni realitate". (Probabil telefon, radio, televiziune si internet. Constructia de baraje, dar si electricitatea)

"Sub apa, oamenii vor umbla. Vor merge, vor dormi, vor vorbi". (Submarine, tehnica de scufundare, explorarea adancurilor)

"Si in aer oamenii se vor vedea.  In alb si negru si chiar verde. Un om mare va veni si pleca." (Aeronave)

"In apa, fierul va pluti la fel de usor ca o barca de lemn. Aur mult va fi gasit in piatra si in pamant inca necunoscut". (Nave din fier si OTEL si o descriere a unui zacamant de aur inca nedescoperit.}

"Un razboi mare va urma unde locuiesc paganii si turcii."

"Tari se vor bloca in aprige certuri si vor cauta sa se omoare reciproc. Nordul se va desparti de Sud, iar un vultur nascut din gura Leului va aduce razboi la fiecare usa a lumii". (Probabil un razboi intre tarile nordice sau aluzie la Razboiului Civil American)

"Cand cea mai inversunata cearta se va face, Anglia si Franta vor fi ca unul" (Probabil Al Doilea Razboi Mondial - Anglia si Franta, ca aliati}

"In acele minunate indepartate de zile, femeile adopta o nebunie. Se vor imbraca la fel cu barbatii, pantaloni vor purta. Isi vor taia parul, vor merge calare pe calul de arama, ca vrajitoarele pe maturi. "

"Si racnind, monstri cu oameni pe culme par sa manance recolta verde. Si oamenii vor zbura ca pasarile si vor renunta la cal si plug". (Masini de recoltare si tractoare)

"Semnele vor fi acolo pentru toti sa le citeasca, omul va face cele mai atroce fapte. Omul va ruina viata celor necoapte, luandu-le  sa le fie sotii. Va comite crime brutale si sangeroase in numele cunoasterii. Apoi omul va merge cu mortii, iar mortii vor merge cu omul."

"Regii vor face false promisiuni si vor vorbi de dragul cuvintelor. Natiile se vor intalni pe campul de lupta intr-un razboi oribil, cum nu s-a mai vazut. "

"Atunci cand trei giganti isi vor aduna respiratia si vor vomita noroi, gheata si moarte,  un mare oras va pieri inghitit de cutremur. Tot atunci, crestinii se vor lupta intre ei, iar natiunea galbena va capata o mare putere de la un urs puternic cu care s-au culcat."

"Acesti doi tirani puternice nu vor reusi sa-si faca planul, ei nu reusesc sa imparta lumea in doua. Dar faptele lor aduc boala mare, lasand multi morti. Si vracii nu vor gasi niciun leac, pentru ca nu exista,  acest lucru este mai rau decat lepra"

"Pentru cei care vor mai fi in secolul din urma, sa fuga in munti si pesteri, mlastini si paduri. Furtuni vor fi, oceanele vor veni in hohote, atunci cand Gabriel va sta pe mal, sufland din corn. Taramuri vechi mor, altele noi se nasc. Un dragon de foc va traversa cerul de sase ori inainte ca pamantul sa moara. Omenirea va tremura neputincioasa pentru ca va sti si nu va putea face nimic. Timp de sapte zile si sapte nopti omul va urmari aceasta priveliste minunata. Marile se vor ridica sa muste malul si apoi muntii vor incepe sa urle si sa imparta cutremure. Si cand coada dragonului a plecat plecat omul uita si zambeste si nu va invata nimic. Prea tarziu, prea tarziu pentru omenire, care si-a ales soarta. Zambetul lui mascat, falsa lui grandoare, va atrage furia zeilor, care se amesteca si trimit dragonul inapoi.  tot omul va fugi. Rege, domn sau iobag. Apa va fi otrava. Desi limpede, e otrava. Taramuri se vor sparge din nou, nimic nu va mai fi la loc. Crezi ca ciudat? Ce spun va deveni realitate".

"Si intr-un taram indepartat, barbati alesi, o banda mica, vor trebui sa paraseasca muntele lor solid, ascuns de toti. Cei putini si buni vor conta. Ei vor incepe din nou rasa umana. Dar nu pe taramul vechi, ci pe cel nou, creat de ape. Tara din mare se ridica uscata, curata si moale. Curata de murdaria omenirii, va fi sursa dinastiei omului nou. Iar cei care traiesc aici nu se vor mai teme vreodata de coada dragonului. Iar oamenii vor uita din nou. Crezi ca e ciudat? Dar va fi! "

"Greseala! Omul face o ultima greseala! Inainte sa-si reconstruiasca rasa, un sarpe de argint vine din vazduh si va varsa oameni de gen necunoscut. Aceia se vor amesteca cu omul si vor lumina mintea omului viitor. Vor creste impreuna vor vrea sa le aratam cum sa traiasca si sa iubeasca. In schimb, ei ne vor inzestra copiii cu a doua vedere.  Astfel, Epoca de Aur va incepe. Dar nu uita, coada dragonului este semnul caderii omenirii si declinul omului. Si daca pentru aceasta profetie ma vor arde pe rug, eu asta vad si asta spun. Corpul meu neinsemnat si sufletul meu eliberat. Crezi ca blasfemie totala? Te inseli! Aceste lucruri au venit la mine asa cum aceasta profetie va ajunge sa fie!"

Limita dintre viaţă şi moarte

Limita dintre viata si moarte este definita de specialistii cercetatori drept suma tuturor acestor realitati cu dovezi deja palpabile, conform marturiilor multora: persoana ce urmeaza sa moara vede o lumina puternica, trece printr-un tunel, are sentimentul ca pleaca dintr-o anumita realitate sau ca isi paraseste trupul, intalnindu-se cu persoane dragi decedate, ca are o senzatie de mult bine, eliberare, o bucurie fara margini si multa iubire greu de descris in cuvinte.

Sunt acestea rezultatele mintii haotice dinaintea mortii? Mecanisme psihologicede aparare? Halucinatii? Fenomenele acestea au fost amplu dezbatute in media si au generat numeroase crezuri si teorii de toate felurile de zeci de ani.

Dintr-un punct de vedere stiintific, aceste experiente sunt toate mult mai dificil de inteles, cu atat mai mult cu cat ele apar in conditii haotice de timp si spatiu si nu pot fi studiate in timp real pe muribunzi.

Cu toate acestea, cercetatorii Universitatii din Liege, impreuna cu alti specialisti, au reusit o abordare diferita, ca sa afle daca aceste experiente sunt reale sau sunt rodul unei imaginatii de creier uman dat peste cap ca functionare, potrivit sfatulparintilor.ro.

Ei au privit la aceste amintiri din experientele din preajma mortii cu ipoteza ca, daca aceste amintiri ar fi doar produsul imaginatiei oamenilor, atunci caracteristicile lor (emotionale, senzoriale, de detalii) ar fi mai apropiate de cele ale unor povesti imaginate (nu sunt reproduse cu detalii multe, dureaza mai putin in timp, nu pot fi descrise senzatii, simturi sau emotii foarte clar, etc)

La fel, daca aceste experiente din preajma mortii ar fi reale cu adevarat, inseamna ca toate caracteristicile lor trebuie sa fie la fel cu cele ale amintirilor unor evenimente reale ale unor oameni sanatosi.

Cercetatorii au comparat raspunsurile provenite de la trei grupuri distincte de pacienti, fiecare supravietuind (in maniere diferite) unor come, plus un grup de voluntari sanatosi.

Ei au studiat amintirile din preajma mortii ale celor ce au supravietuit comelor comparativ cu amintirile unor evenimente reale ale voluntarilor sanatosi, analizandu-se caracteristicile fenomenologice ale amintirilor pentru creierul uman. Rezultatele au fost surprinzatoare. Nu doar ca aceste caracteristici ale amintirilor fostilor muribunzi erau asemanatoare cu cele ale oamenilor sanatosi, dar s-a vazut clar ca amintirile din preajma mortii s-au dovedit a avea caracteristici mai reale, vii, palpabile decat unele amintiri reale ale oamenilor sanatosi.

           

Creierul uman, in conditiile in care apar asemenea fenomene, deci inainte de aparitia mortii, este de regula caracterizat prin haos. Mecanismele psihologice si chimice sunt total date peste cap, exacerbate sau diminuate. Astfel, cercetatorii de pana acum au pus anumite evenimente din preajma mortii (tunel de lumina, parasirea propriului corp) pe seama unei erori la lobul temporal-parietal al creierului si deci pe seama unei imaginatii a unui creier aflat in haos.

In acest context, noile descoperiri ale specialistilor Universitatii din Liege date publicitatii in luna martie 2013, sunt cu atat mai importante, pentru ca dovedesc ca amintirile celor aflati in experiente din preajma mortii, fiind si puternice emotional si personal, sunt ulterior extrem de detaliate, precise si durabile, nimic din toate acestea necorespunzand unui creier aflat in stare de haos.

Acest studiu proaspat nu ofera o unica explicatie pentru experientele din preajma mortii, dar contribuie substantial in a intari veridicitatea acestora, oferind dovezi palpabile, nicidecum oponente ale acestor fenomene fiziologice si psihologice ale creierului uman si comportamentului sau in preajma mortii.

Enigma icoanei de la Mănăstirea Saidnaya din Damasc

Considerata ca fiind unica in lume, probabil singura pictata pe cand modelul se afla inca in viata, icoana ce o infatiseaza pe Fecioara Maria cu pruncul in brate nu a mai fost vazuta de mai bine de jumatate de secol.

Se stie ca exista la Manastirea Saidnaya doar datorita mirosului de mir si aminunilor pe care, de mai bine de o mie de ani, continua sa le infaptuiasca.

Drumul de la Damasc pana la Saidnaya („Doamna Noastra” in traducere, la fel caNotre-Dame), de numai cativa kilometri spre Nord de capitala Siriei, trece aproape fara sa il simti. Abia iesit pe autostrada strajuita de zeci de reprezentante ale celor mai importante marci de masini din lume, intri intr-un alt univers, intr-un alt capitol al istoriei pe care credeai ca o poti vedea doar in documentare.

Saidnaya, mica localitate siriana in care istoria de mii de ani este prezenta si astazi la fiecare pas, se gaseste pe muntele Qallamoun, la o altitudine de 1.500 de metri fata de nivelul Mediteranei, marea cu care Dumnezeu a binecuvantat aceste tinuturi. Pe aceste meleaguri se spune ca si-a omorat Cain fratele, pe Abel, dand nastere celei mai cunoscute pilde despre invidie, ura si tradare… Dar cel mai interesant fapt este statutul localitatii, unic si el in lume, cele peste 40 de biserici construite la cam tot atatea case, facand din asezarea siriana singura localitate-biserica din lume!

De altfel, primul lucru pe care il vezi la intrare este o biserica. Cioplita in stanca. Al doilea lucru este tot o biserica. Lipita de o casa. Al treilea lucru, o alta biserica, de data aceasta pe o cornisa abrupta, printre maslini. Si tot asa, pana la obiectivul principal, Manastirea Saidnaya, care, dupa atatea cladiri abia sesizabile, ti se infatiseaza maiestuoasa si impunatoare ca o revelatie, potrivit historia.ro.

Istoria Manastirii de la Saidnaya, devenita prin importanta si numar de credinciosi care ii calca pragul al doilea loc de pelerinaj crestin dupa Ierusalim, incepe undeva in jurul anului 547 era lui Christos si poarta hramul Maicii Domnului. Povestea ctitoriei este, ea insasi, o pilda de credinta. Se spune ca Justinian I, imparatul Bizantului, aflat in plina campanie militara impotriva persilor, a ridicat o tabara pe aceste meleaguri.

Ramas fara apa si provizii, soarta parea sa-i fi devenit potrivnica pana cand, zarind o gazela in departare, a pornit in urmarirea ei. Crezand ca o vaneaza, imparatul a fost condus de gazela pana la un izvor cu apa cristalina, de existenta caruia Justinian nu stia si care insemna salvarea armatei sale. Atunci, gazela s-a transformat intr-o icoana, a Maicii Domnului, si i-a spus: „Tu nu ma vei ucide, Justinian, ci vei inalta pentru mine o biserica pe acest deal”.

Cum s-a construit locasul

Intors in tabara, imparatul a povestit intamplarea si a dat porunca sa se porneasca degraba la intocmirea planurilor pentru manastire. Dupa o vreme, constatand neputinta arhitectilor de a realiza un edificiu pe masura asteptarilor sale, a contribuit el insusi la intocmirea planurilor dupa un vis in care Maica Domnului i-a aparut si l-a indrumat. Acest plan se afla la baza constructiei care se vede astazi, uimind deopotriva cu frumusetea si autenticitatea ei. Doar a fost proiectata de un imparat!

In prezent, la manastirea care are hramul Maicii Domnului si tine de Patriarhia Antiohiei si a intregului Orient, se afla circa 30 de maicute si o maica stareta care se ocupa atat de cele sfinte, cat si de cele lumesti, adica de administrarea locasului si de chivernisirea averii si a proprietatilor. Fiindca e nevoie si de asa ceva, in conditiile in care miilor de vizitatori ce sosesc aici anual nu li se percepe nicio taxa de intrare.

Manastirea rivalizeaza cu Ierusalimul

Pentru a simti un miracol nu e nevoie sa treci neaparat pragul manastirii. Nu numai ca harul divin se simte pretutindeni printr-o senzatie de liniste sufleteasca pe care o percepi imediat ce te gasesti in preajma sfantului locas, dar, urcand treptele impozante din piatra, undeva la jumatatea distantei ramase de strabatut pana la poarta manastirii, o constructie din fier forjat iti atrage atentia.

Este vorba despre o protectie din metal, un fel de grilaj ridicat in jurul primei minuni de la Saidnaya, in jurul unei aparitii cu totul speciale. Conturul Sfintei Fecioare se poate vedea cat se poate de clar iesind parca din treapta pe care ai fi putut calca daca n-ai fi fost avertizat. Zecile de biletele albe insemnand tot atatea dorinte puse in acea zi, lustrul impecabil al locului, urmarea miilor de atingeri, constituie dovada ca acel contur are o putere miraculoasa si ca vizitatorii cred in ea.

Principalul motiv pentru care Manastirea Saidnaya a ajuns sa rivalizeze cu Ierusalimul in ceea ce priveste numarul de pelerini – foarte interesant, nu neaparat crestini – este insa icoana facatoare de minuni. Recunoscuta acum in toata lumea, icoana este una dintre cele patru pictate de Sfantul Evanghelist Luca si, se spune, a fost facuta avand ca model chiar pe Maica Domnului, fiind cea mai fidela reprezentare a Fecioarei Maria. Istoria pastrata in manuscrise spune ca, la sfarsitul secolului al VII-lea, maica Marina, stareta manastirii, a rugat un pelerin grec din Egipt, ce si-a gasit adapost aici in drumul sau catre Tara Sfanta sa ii aduca o icoana deosebita din Ierusalim, „pretioasa si frumoasa a Nascatoarei de Dumnezeu, pe care manastirea sa o aiba ca pe un odor de mult pret.”

Pelerinul, Teodor pe numele lui, a promis ca asa va face. Dar, o data ajuns in orasul sfant, a uitat de juramant si a dat sa plece fara icoana. O voce insa l-a intors din drum amintindu-i de fagaduiala. Cum putea s-o uite? Jurase sa nu o faca. Teodor s-a intors si a cumparat icoana reprezentand pe Fecioara Maria. Pe drumul de intoarcere, el si-a dat seama ca icoana l-a scapat si de atacul miselesc al talharilor si de celelalte necazuri care au lovit caravana cu care trebuia sa plece in desert.

Atunci a hotarat sa o pastreze pentru sine, mintind-o pe stareta ca a uitat sa o cumpere. Si minunea s-a aratat din nou, facand imposibila plecarea pelerinului din manastire, ca si cum un zid s-ar fi ridicat in jurul sau. Abia atunci a realizat ca locul icoanei facatoare de minuni era in acea manastire din Saidnaya si a lasat-o acolo spre a folosi credinciosilor.

Atat scrierile vremii, pastrate cu sfintenie in biblioteca manastirii, cat si informatiile orale transmise din generatie in generatie atesta puterile divine ale icoanei. De la ingenuncherea celebrului Salahdin, sultanul Egiptului si al Siriei, care a fost nevoit sa renunte la proviziile ce le furase din manastire, si pana la carjele abandonate, ca dovada a tamaduirilor miraculoase, istoria este plina de exemple de minuni infaptuite in „fortareata crestina” ridicata intru cinstirea Maicii Domnului pe muntele Qallamoun.

Icoana, adapostita intr-o caseta din argint

Drumul prin manastire pana la icoana trece printr-o curte interioara si prin ganguri inguste alternate cu intranduri generoase si icoane pictate cu maiestrie pe pereti. Pe masura ce te apropii de „locul minunilor”, asa cum este denumita camera ce adaposteste icoana facatoare de minuni, iti dai seama ca te afli intr-un loc deosebit. Oboseala dispare ca prin farmec, luata parca de aceeasi mana care tocmai ti-a alungat gandurile rele.

O icoana mare pe perete, apoi inca una, o camera rotunda unde, sub banca din lemn masiv, zac nefolositoare acum bastoane, cadre si carje. Te apleci putin si intri in cel mai important loc al manastirii. O camera rotunda, cufundata in semiintunericul conferit de lumina catorva lumanari, o masa in mijloc si mirosul de mir… Maicuta calauzitoare ne spune ca icoana facatoare de minuni se gaseste zavorata intr-un spatiu special construit in perete. Deschide cu cheia o usita metalica, in spatele careia, intr-o caseta din argint, ferecata si ea la randul ei, se gaseste icoana Maicii Domnului.

Ultima data cand a fost vazuta a fost acum 50 de ani, dar o copie fidela se gaseste deasupra spatiului in care se gaseste caseta din argint ce adaposteste originalul. Misterul sfintei lucrari infaptuite de Evanghelistul Luca dainuie si astazi, nimeni neputand explica faptul ca aceia fara de credinta au ratacit drumul spre icoana sau, pur si simplu, un zid nevazut le-a atinut calea spre sfantul locas.

Cum de icoana, dupa atat timp, continua sa fie izvoratoare de mir? Cum de tamaduirile miraculoase au loc si astazi uimind lumea medicala prin infirmarea unor diagnosticuri considerate fara de scapare? Cum de minunile se intampla nu numai pentru crestini, ci si pentru reprezentantii altor religii care s-au rugat la Saidnaya intru insanatosire grabnica si iertare de pacate? Raspunsul aveam sa il aflu in acel loc luminat ca o aura de lumanari si mirosind dumnezeieste a mir.

Atunci cand, pentru prima oara in viata am realizat ca, daca imi doresc ceva cu adevarat, acea dorinta se va implini. Si ca misterul puterii icoanei facatoare de minuni consta in credinta.

Sicriele suspendate din China

Sicriele suspendate de pe muntele din Gongxian din provincia Sichuan este locul unuia dintre cele mai mari mistere din China.

Sicriele au fost lasate in urma de poporul Bo, care a disparut in urma cu 400 de ani.

Fiecare sicriu este facut dintr-un singur trunchi de copac si, in varianta originala, avea un strat protectiv de bronz.

Un expert local a povestit ca, cel mai probabil, sicriele au fost suspendate pe munte intr-o incercare de apropiere de divinitate.

"Unele sunt vechi de 3.000 de ani, iar cele mai recente dateaza de acum 1.500 de ani. Se vehiculeaza ca ei credeau ca, astfel, se vor apropia mai usor de zei", a spus expertul.

Sicriele sunt intr-un proces de renovare care dureaza de doua luni, principalul scop fiind stabilizarea si restaurarea lor.

Peste 40 de sicrie au fost restaurate si alte 16 au fost descoperite, acestea din urma avand o importanta istorica foarte mare si o vechime de 3.000 de ani.

Sicriele aflate la zeci metri deasupra pamantului sunt cele mai joase, in timp ce altele se afla la 130 de metri inaltime.

Profeţie

Parintele Constantin Sarbu si-a prevazut sfarsitul. Preotul i-a avertizat pe cei apropiati. "Aveti grija ca vor veni timpuri grele. La urma de tot n-or sa mai fie preoti, usile incuiate, au sa planga lacatele la usi, ca nu va mai fi cine sa faca slujba".

Ana Cristea ne povesteste: "Pe data de 3 octombrie 1975 urma sa plec la bai. Aveam canon sa nu ma impartasesc pana de Craciun. Totusi, la sfarsitul lui septembrie, stiind ca plec, Parintele imi spune: – Pregateste-te sa te impartasesti duminica. – Dar cum, Parinte? Am canon sa nu ma impartasesc pana la Craciun. – Stiu eu ce-ti spun.

Tu pregateste-te, duminica te impartasesc. De atunci presimtea el sfarsitul lui. La intrebarile noastre, Matilda (Cocuta) Mircea isi incheie amintirile spunandu-ne: In vara anului cand a murit, l-am visat pe Parintele Constantin Sarbu in curtea bisericii unde totul era uscat: pomii, florile, iarba.

Cand i-am povestit mi-a zis: – Cand voi pleca eu. – Dar unde te duci? – Vreau sa ma duc in strainatate (nu voia sa spuna ca va muri). – Dar ce sa cauti acolo, Parinte? – Asa o sa va uscati si voi cum e padurea asta uscata. Aveti grija ca vor veni timpuri grele. La urma de tot n-or sa mai fie preoti, usile incuiate, au sa planga lacatele la usi, ca nu va mai fi cine sa faca slujba. Sa va duceti dupa un preot cu un picior incaltat si unul descaltat. Cat ii aveti acum, cercetati-i si impartasiti-va. Atunci se va inchide cerul si nu veti mai avea de unde lua credinta. Aceea pe care o aveti, aceea sa o pastrati. Sa nu va mandriti, sa nu mintiti, faceti bine, caci daca faceti pacate piere si credinta. O particica mica in adancul inimii sta ascunsa acolo si daca faceti o fapta buna mai prinde si ea viata, e vesela. Dar daca voi nu faceti nimic, nu postiti, nu va rugati, nu faceti milostenii, se micsoreaza, se micsoreaza… si gata.

A cerut un preot pentru a se impartasi ultima oara. Asa a venit parintele Ilarion Argatu gasit la manastirea Antim. Ultimele momente din viata parintelui nostru le avem descrise intr-o marturie a unei credincioase de la Sapientei: “Pe atunci nu intelegeam de ce parintele Argatu, parca, tot incerca sa-i aseze perna. Abia apoi ne-a spus ca pe cand il impartasea a vazut aureola in jurul capului lui. In primul moment a crezut ca perna este colorata. Apoi, insa, si-a dat seama ca este aureola unui mare «ales» al lui Dumnezeu. Dupa ani si ani, cand parintele Argatu statea de vorba cu vreun credincios al bisericii Sapientei reamintea totdeauna aceasta descoperire ce i-a fost daruita lui de Dumnezeu pentru a o face cunoscuta tuturor: aureola cu care l-a incununat Dumnezeu pe parintele Constantin Sarbu”.

O minune a Maicii Domnului

In decembrie 2004, un arab saudit, musulman, s-a infatisat la mai multe agentii de presa pentru a relata urmatoarea intamplare de necrezut, care i s-a petrecut si care i-a schimbat viata. Povestea aceasta a aparut la televiziune, la radio, pe internet, a circulat in ziare, reviste si brosuri in intreaga Arabie Saudita, in Siria,Palestina si in tarile vecine.

Acum cativa ani, acel barbat s-a casatorit cu o musulmanca foarte bogata, insa stearpa. Anii au trecut, si in pofida tuturor straduintelor si a cheltuielilor medicale insemnate, facute la multi doctori, au ramas fara copii. Parintii lui i-au propus sa se casatoreasca cu o alta femeie, pastrandu-o si pe intaia sa sotie (legea locala ingaduie pana la patru casatorii concomitente).

Obosit, nelinistit si deznadajduit, barbatul nu a primit sfatul parintilor sai, ci a ales sa plece in vacanta cu sotia sa in Siria. Ajunsi acolo, au inchiriat o limuzina si un sofer care sa ii poarte ca ghid in calatoriile lor prin Siria. De-a lungul vacantei, soferul a observat ca perechea saudita parea amarata, indurerata, mahnita. Deoarece devenise apropiat de pereche, soferul i-a intrebat ingrijorat de ce sunt nefericiti – poate pentru ca nu sunt multumiti de felul in care conduce excursia?

Perechea i-a marturisit soferului ca pricina nefericirii lor este neputinta de a avea copii. Soferul, care era si el musulman, le-a spus atunci ca, in Siria, crestinii – si anume crestinii ortodocsi – au o manastire numita Panaghia Saidnaya (nume compus dintr-un cuvant grecesc care inseamna Preasfanta si un cuvant arab care inseamna Doamna noastra) si ca multi oameni care nu pot avea prunci se indreapta catre icoana ei facatoare de minuni. Ei merg la manastire si li se da sa manance din fitilul candelei care arde inaintea icoanei celei minunate. Iar apoi „Maria” crestinilor le da cele ce doresc, dupa credinta lor.

Insufletiti de emotie, arabul saudit si sotia sa i-au cerut soferului sa ii duca la manastirea „Saidnaya” a „Doamnei Crestinilor”, spunand: „Daca vom avea un copil, ma voi intoarce si iti voi da 20.000 de dolari SUA, iar manastirii 80.000 de dolari SUA”. Astfel, s-au dus la manastire si au facut precum li s-a zis. Mai apoi, s-au intors la ei acasa si dupa ceva vreme, femeia a fost gasita insarcinata. Dupa cateva luni, a nascut un baietel minunat. A fost cu adevarat o minune a Doamnei noastre, de Dumnezeu Nascatoarea.

Acum, de indata ce sotia sa a nascut, barbatul saudit a vrut sa se intoarca in Siria, ca sa-si tina fagaduintele pe care le facuse. La intoarcere, l-a sunat pe acelasi sofer si i-a cerut sa il ia de la aeroportul din Damasc. Insa soferul era un om viclean si rau, si i-a convins pe doi prieteni ai sai sa mearga impreuna cu el la aeroport ca sa il ia pe bogatul arab saudit, sa ii ia banii si sa il omoare. Asadar, l-au luat pe bogatas de la aeroport, iar el, in timp ce conduceau, fara sa isi dea seama ca planuisera sa il omoare, le-a spus prietenilor soferului ca le va da fiecaruia dintre ei 10.000 de dolari SUA.

Fiind ei tot nemultumiti, s-au abatut de la drumul catre manastire si au mers intr-un loc pustiu, unde l-au omorat pe barbatul saudit, apoi i-au taiat capul si celelalte parti ale trupului sau (mainile si picioarele) in bucati. Orbiti de patima si coplesiti de fapta groaznica pe care tocmai o savarsisera, au pus ramasitele barbatului inportbagajul masinii, in loc sa le paraseasca acolo. Dupa ce i-au luat banii, ceasul si tot ce mai avea, au purces sa caute un alt loc pustiu pentru a scapa de ramasite.

Apoi, pe cand se aflau pe autostrada nationala, masina a facut o pana si s-a oprit in mijlocul drumului. Cei trei s-au dat jos ca sa vada ce se intamplase cu motorul. Un trecator s-a oprit sa ii ajute, insa ei, temandu-se ca nu cumva sa se descopere fapta lor cea groaznica, au spus ca nu au nevoie de ajutor. Insa in timp ce pleca, motociclistul in trecere a observat sange picurand din spatele vehicolului, si a chemat politia pentru investigatii, caci intreaga scena si cei trei oameni dadeau de banuit. Politistii a sosit si, vazand sangele de sub masina si de pe asfalt, au ordonat deschiderea portbagajului.

Ei bine, atunci cand au deschis portbagajul, dintr-odata!, barbatul saudit s-a sculat, in chip vadit si minunat in viata si teafar, zicandu-le: „Chiar acum aceasta Panaghia a ispravit sa-mi coasa gatul, chiar aici (si le-a aratat zona marului lui Adam), dupa ce mi-a cusut restul trupului”. Vazand aceasta, cei trei ucigasi si-au pierdut de indata mintile – au innebunit. Politia le-a pus catusele si in timp ce erau purtati catre un spital de nebuni, criminalii strigau ca este cu neputinta ca barbatul saudit pe care il omorasera, decapitasera si macelarisera sa mai fie in viata.

Sauditul a mers la un spital pentru a fi examinat de catre doctori, iar acestia au confirmat si au intarit faptul ca cusaturile erau facute de putina vreme, validand astfel aceasta intamplare minunata. Cusaturile erau, si sunt inca, evidente. Atunci cand sauditul a iesit din portbagajul masinii, parea a fi, literalmente, facut din nou (pus laolalta), marturisind intr-una ca Panaghia a pus la loc trupul sau si l-a inviat cu ajutorul Fiului ei.

Imediat dupa aceasta, arabul saudit si-a chemat rudele in Siria, si au mers toti impreuna la manastirea Panaghiei Saidnaya, dand lauda, slava si rugaciuni, iar in locul darului initial de 80.000 dolari SUA (pe care il fagaduise), a dat 800.000 de dolari SUA pentru Nascatoarea de Dumnezeu.

Astazi, atunci cand barbatul acesta istoriseste amanuntele acestei minuni coplesitoare, isi incepe povestirea cu cuvintele: „Pe cand eram musulman, mi s-au petrecut cele ce urmeaza…” – ceea ce arata ca nu mai este musulman, nici el, nici familia sa.

Aceasta minune a covarsit cu infricosata surprindere toata lumea araba – musulmana si intreg Orientul Mijlociu.
„SLAVA DOMNULUI DUMNEZEULUI NOSTRU, DOMNUL PUTERILOR”

Cea mai veche scriere din lume - în România

Harold Haarmann spune ca a existat o civilizatie danubiana, prima semnalata astfel in istoria omenirii, cu 2000 de ani mai veche decat civilizatia sumeriana, scriu cei de la ziare.com.

Haarmann este autor a 40 de carti traduse in diverse limbi de circulatie internationala, editor si co-editor a 20 de antologii.

Tablitele de la Tartaria au fost descoperite intr-un mormant stravechi in vara anului 1961, de catre arheologul Nicolae Vlassa, aflat in localitatea respectiva pentru sapaturi.

Tablitele de la Tartaria - cea mai veche scriere a lumii descoperita in Romania?

De la descoperirea lor pana astazi, tablitele de la Tartaria inca sunt o sursa de controverse. Multi cercetatori straini, carora tocmai li s-a adaugat si Haarmann, sunt de parere ca simbolurile ce apar pe artefacte prezinta prima scrierea a lumii.

Arheologi sarbi si romani au presupus initial ca ele nu sunt mai vechi de 2700 i.Hr. Tablitele in sine nu au putut fi datate cu carbon datorita compozitiei lor, dar aceasta s-a facut prin asocierea cu ramasitele umane descoperite odata cu tablitele.

Atfel, vechimea tablitelor de la Tartaria este impinsa la data de 5300 i.Hr., in conditiile in care primele scrieri mesopotamiene s-au facut in 3500-3300 i.Hr.

Adevărata istorie a României

           

In zona Olteniei se inregistreaza cea mai veche locuire in bordeie din lume(18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi tarnacop de miner descoperit vre-o data, cea mai veche activitate metalurgica a aramei din lume (8,000 ani inainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tablitele de la Tartaria, judetul Alba 5-6.000 inainte de Christos). Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, si tot de aici au plecat si s-au format celelalte popoare indo-europene si nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, scitii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmatii, elenii(ahei si dorieni), fenicienii….etc.

Traco-dacii reprezinta cea mai veche si mai inalta cultura de pe Pamant, anterioara civilizatiei Sumeriene, si totodata cea mai numeroasa (180 - 200 de triburi). Ei puteau fi gasiti in intreaga Europa (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franta, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa……chiar si Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care facea parte insusi Burebista.

Scrisul si odata cu el istoria, au aparut mai intai in spatiul tracic si abia mai tarziu in spatiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultura din Europa, (neolitic) si printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de masurare a timpului, potrivit ToataRomania.ForumHit.ro

Incepand cu anul 1995, dupa studii indelungate, insa intentionat tinute la subsol, o serie de savanti americani de prestigiu au ajuns la concluzia ca Potopul descris in Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populatie neasteptat de dezvoltata, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greaca (ULIMP- Lumina sau Splendoare, in limba traco-daca), nu era altceva decat muntele Bucegi pe care nu intamplator dainuie al doilea Sfinx de pe Pamant. Istoricul Homer spunea ca numai tracii stiau sa lupte calare si cu arcul incepand cu mileniul cinci inainte de Christos.

Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desavarsita, toate conventiile fiind incheiate verbal si apoi pastrate cu sfintenie. Lipsa de acasa era semnalata printr-un bat lasat la poarta, fiind mai mult decat suficient.

Traco-dacii erau singura civilizatie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o forma a sa.

In jurul anului 1400 I.C, se construieste in Tracia nord-Dunareana, cea dintai scoala cu local de sine statator de pe Terra, numita Androniconul, unde preotii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare incepand cu teologia (cultul Zeului Soare si al celor 12 constelatii).

Confom marturiilor ramase posteritatii ale lui Platon si Socrate, insusi Pitagora si-a completat studiile la scoala Zamolxiana, si tot ei afirmau ca in acea vreme in Dacia existau cei mai de seama medici ai timpului.

Istoricul Herodot, ii considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpatilor,(Moldova de astazi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, in Anatolia, unde au fost cunoscuti ca Cimiry. Migrati ulterior catre Italia, Spania, Anglia si Irlanda au fost cunoscuti sub denumirea de celti.

Zona Nord -Dunareana (Romania de astazi), a fost considerata din vechime drept un paradis terestru.Un teren bogat in aproape toate bogatiile pamantului, cu terenuri agricole(Granarul Europei de mai tarziu), pasuni intinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zona bine aparata contra majoritatii dezastrelor naturale…..etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungati din vatra stramoseasca si nici deznationalizati.

Romanii pastreaza in continuare limba, portul, obiceiurile, traditiile stramosilor de acum 7.000 de ani. Analizele minutioase de sange, demonstreaza un alt miracol : in ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupatie romana, ne-am pastrat puritatea genetica, specifica stramosilor nostri.

Romania ramane un miracol, caruia i s-a prevazut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria in 1922, ca romanii vor deveni un popor indragit si respectat de toate popoarele lumii.

Bibliografie:

- Augustin Deac - Istoria Adevarului Istoric

- P.L.Tonciulescu - Ramania, paradisul regasit

- Nicolae Densusianu - Dacia Preistorica , Vol.1, 2, 3, 4, 5

- Cornel Barsan - Revansa Daciei