Câtă pace și câtă bucurie aduc sufletului cuvintele Părintelui Tadei! Le-am strâns rând cu rând la adăpostul inimii și în nevrednicia mea aș vrea să le presar peste cât mai multe suflete... Mi-aș dori să afle acolo, în inima fiecăruia, loc să înflorească și să aducă rod bun...Și ce mult s-ar bucura Părintele Tadei să ne vadă mai buni și cu mai multă dragoste față de Dumnezeu!
„În anul 1932, am plecat la mănăstire, pentru că am crezut că nu voi trăi mai mult de cinci ani, cum îmi spuseseră doctorii. Slavă Domnului, am fost îndrumat spre Mănăstirea Milkovo, unde se aflau 30 de Ruşi. Erau multe suflete evlavioase acolo şi m-au deprins cum să mă rog cu Rugăciunea lui Iisus. Mi-au dat mătănii şi m-au îndrumat să spun: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pre mine, păcătosul! Pentru că am crezut că nu voi trăi mai mult de cinci ani, m-am rugat neîncetat. Şi, într-o bună zi, am auzit în lăuntrul meu cum se rosteşte de la sine rugăciunea neîncetată, Rugăciunea lui Iisus – lucrez, mănânc şi aud în lăuntru neîncetat rugăciunea! Şi o bucurie m-a luminat, o bucurie negrăită şi o pace de necrezut M-am minunat cum am ajuns un alt om. Nu ştiam ce mi se întâmplase.
Totul era paşnic, liniştit, bine, cu o bucurie de necrezut. Şi vedeam că nimeni nu mă putea jigni, iar mai înainte, îndată ce mi se făcea un reproş, pe dată mă tulburam. Acum vedeam că nimeni nu mă putea jigni, nici măcar stârni să-i spun: Mi-a ajuns, am să te încing acum! Ce stare aleasă, pe care numai Domnul o poate dărui! Aşa e starea îngerilor şi a sfinţilor. Starea celor ce dobândesc harul fără de plată este starea îngerilor şi a sfinţilor, pentru că atunci sufletul e călăuzit prin Duhul Sfânt şi nu mai are gânduri lumeşti. Dar nici nu poţi să gândeşti – ştii cum se gândeşte, tot ce trebuie, dar nu poţi; vrei, dar nu se poate, de-a dreptul cu neputinţă! Adică Duhul Sfânt luminează atunci şi nu mai sunt în el lucruri rele.”
* * *
„Noi adunăm roadele gândurilor şi dorinţelor noastre. Unii spun că gândurile nu înseamnă nimic. Cum să nu însemne, omule?! Sunt o putere şi o forţă uriaşă. Dacă gândurile şi dorinţele nu sunt bune, nici rodul lor nu este bun. Nicăieri nu este pace, nici linişte – nici în mănăstire, nici în lume, nici în familia evlavioasă, nicăieri. Cum ne sunt gândurile cu care ne îndeletnicim, aşa ne este şi viaţa.”
* * *
„Nu este om care să nu creadă în Dumnezeu, nu există nici o făptură raţională pe pământ care să nu tânjească din toată inima ei după viaţă. Cu toţii vrem să trăim veşnic, tânjim din toată inima după iubirea absolută. Şi dacă este iubire, să nu se schimbe. Să dăinuie veşnic. Aşadar, tânjim după binele absolut, iar Dumnezeu este viaţă, Dumnezeu este dragoste, Dumnezeu este pace, Dumnezeu este bucurie – după acestea tânjim din inimă. Iar potrivnici sunt, dar nu pot face nimic împotriva Lui. Noi, aşadar, singuri, prin gândurile noastre rele, ne complicăm viaţa!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu