Usturoiul

Virtuţile terapeutice ale usturoiului sunt cunoscute încă din Antichitate. El figura în farmacopeea asiro-babilonienilor, iar în hrana constructorilor de piramide se pare că usturoiul ocupa loc de frunte, ca prevenţie impotriva infecţiilor. Astăzi, popularitatea lui este la fel de mare ca în urmă cu mii de ani. Este nelipsit din grădina şi cămara gospodinei. Folosit cel mai des pentru condimentarea preparatelor culinare, el are şi nebănuite acţiuni terapeutice, cunoscute demult în popor.

Descrierea plantei

Nu cred că există cineva care să nu recunoască usturoiul. La noi, se cunosc două soiuri: usturoiul de toamnă, care după cum arată şi numele, se plantează toamna, şi usturoiul de pri­măvară, care se plantează primăvara, devreme. Ustu­roiul de toam­nă are căpă­ţâna mai mare, dar se păs­trează mai greu, încolţeşte în cămară, începând chiar din timpul ier­nii. Cel de pri­măvară se păstrează mai bine, până în primăvara ur­mătoare, când apare us­tu­­roiul verde. Este bine ca în grădina de lângă casă, dacă o avem, să plantăm atât o brazdă de usturoi de toam­nă, care în primăvară va creşte mai repede, cât şi o brazdă de usturoi de primăvară, care se va dezvolta mai târziu. În felul acesta, vom beneficia de o peri­oadă mai mare cu usturoi verde. Ca particu­la­ri­tate, căţeii de usturoi de toam­nă sunt mai mari, se decojesc mai uşor de­cât cei din soiul de primăvară, şi din acest motiv, este preferat de gospodine.

Recoltare şi uscare

Recoltarea usturoiului pen­tru căpăţână se face în mijlocul verii, manual, prin smulgere, când frunzele s-au în­gălbenit, iar tulpina este moale. Se lasă câteva zile la soare, după care se curăţă de tu­ni­ca exterioară ce aco­peră căpăţâna şi se pune la păs­trat în locuri us­cate şi aerisite, în vrac, când se înlătură tul­pi­nile, sau sub for­mă de funii, acestea formându-se prin împleti­rea tul­pinilor elastice ale usturoiului. Păs­trarea lui sub formă de funii este cea mai recomandată.
Rolul uscării plantelor medicinale folosite pentru prepararea de remedii de sănătate vizează folosirea plantei o perioadă mai lungă de timp, după ce s-a us­cat. Când nu este corect uscată, planta se depreciază total, devenind improprie procesării. Usturoiul repre­zintă o excepţie, în sensul că nu necesită uscare, fiind folosit în diferite preparate farmaceutice cu umidi­tatea pe care o are la recoltare. În lipsa unei producţii pro­prii de usturoi, se poate folosi şi cel cumpărat din pieţe, de la producătorii autohtoni.

Compoziţia chimică

Mai bun decât orice medicament: usturoiul

 

Usturoiul are o compoziţie complexă, în care pre­domină hidraţii de carbon (fructozanii şi inulina), vi­ta­mina C, derivaţi sulfuraţi (aliina şi alicina) şi fiton­cidele, care au proprietăţi chimioterapeutice.
Nota farmacistului: distrugerea bacteriilor pato­ge­ne ce provoacă atâtea boli se poate face prin folo­sirea unor agenţi antimicrobieni, cei mai im­portanţi fiind antibioticele şi fitoncidele. Antibio­ticele sunt produse de anumite microorganisme, în special de mu­cegaiuri, iar fitoncidele reprezintă un complex de substanţe volatile sintetizate de plantele verzi şi au acţiune atât bactericidă, cât şi fungicidă. În topul plan­telor superioare cu conţinut mare de fitoncide se află şi usturoiul, deci se justifică folosirea lui în trata­mentul intern şi extern al afecţiunilor provocate de bacteriile patogene.

Remedii din usturoi

Ca tratament medicamentos, usturoiul se foloseşte cel mai adesea ca atare, când este verde, şi apoi când ajunge la maturitate. Materia primă pentru obţinerea de preparate farmaceutice o reprezintă bulbii de ustu­roi, denumiţi curent "căpăţâni de usturoi" (Alii sativi bulbus), şi care sunt formaţi din 10-15 bulbi (căţei), aceştia fiind ovoizi, alungiţi, comprimaţi pe una din părţi, cu gustul şi mirosul cunoscute, frecvent de cu­loare albă, dar există şi o varietate roşietică.
Din căpăţâna de usturoi se pot prepara urmă­toa­rele forme farmaceutice:

Tinctura

Mod de preparare: 20 g de usturoi decojit şi pisat se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar cât mai concentrat (ideal de 80?), timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider timp de 6 zile, pentru o de­plină lim­pezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, înde­părtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasu­lui. Se păstrea­ză în flacoane de sticlă brune, închise ermetic. Termenul de valabilitate este de doi ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.

Oţetul medicinal

Mod de preparare: două căpăţâni de usturoi de mărime mijlocie, pisate groscior, se ţin la macerat timp de 10 zile, în 500 ml oţet, de preferat obţinut din vin. Urmează apoi stoarcerea şi condiţionarea în flacoane brune, bine închise. Se utilizează extern, în bolile prezentate mai jos.

Uleiul terapeutic

Mod de preparare: 10 g de usturoi decojit se fierb îm­pre­ună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui câteva minute, pe baie de aburi, în flacoane de sticlă. Se lasă în repaus timp de două zile, după care se filtrează. Se fo­loseşte extern, mai ales în bolile dermatologice.

Tratamente interne

 

Multe afecţiuni beneficiază de terapia comple­mentară cu preparate din usturoi. Din punct de vedere medical, preparatele farmaceutice obţinute din plante fac parte din grupul suplimentelor terapeutice, com­ple­tând în mod pozitiv medicaţia recomandată de me­dicii curanţi.

* Boli virale - răceală, gripă, guturai
Preventiv: se iau câte 5 picături de tinc­tură, de două ori pe zi, sau un căţel de usturoi, de două ori pe zi, în perioadele favorabile apariţiei aces­tor viroze.

* Boli ale aparatului cardio-vascular - hipertensiunea
Se foloseşte tinctura, câte 30 de pi­cături, de 2 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai din frunze de ginkgo biloba sau de saschiu.
(Farmacia Faltis prepară o tinc­tură compusă din tinctură de usturoi, tinctură de păducel şi tinctură de gingko biloba, recomandată în afecţiunile aparatului cardiovascular.)

* Bolile vârstnicului - ateroscleroza
Consumul regulat de usturoi, ca atare, sau administrarea de tinctură sunt benefice pentru omul vârstnic, în prevenirea ate­rosclerozei. Doza zilnică reco­mandată este de un căţel pe zi sau 20 de picături de tinctură, diluată în ceai de saschiu.

* Bolile circulatorii periferice - claudicaţia intermitentă
Claudicaţia intermitentă este un simptom al unei circulaţii periferice deficitare, în care muşchii nu primesc suficient oxigen şi, în acest caz, în timpul mersului apar durerea, amorţeala sau crampele mus­culare.
Se recomandă tinctura, câte 20 de picături, de 2 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai din frunze de ginkgo biloba sau de saschiu.

Tinctură de usturoi

 

* Boli metabolice - hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, hiperglicemie
Se consumă usturoiul ca atare, câte un căţel, de 2 ori pe zi, sau 10 picături de tinctură, de 2 ori pe zi, după masă.

* Boli ale aparatului respirator - traheite, bronşite de natură infecţioasă
Se administrează după fiecare masă câte un căţel de usturoi sau se ia tinctură, câte 10 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei.

* Boli ale aparatului digestiv - în diareile acute de natură infecţioasă, când reglează foarte repede flora microbiană
Se administrează după fiecare masă un căţel de usturoi sau se ia tinctură, câte 20 de picături, în iaurt.

* Boli ce provoacă retenţia de apă în organism - insuficienţă cardiacă, renală sau hepatică
Ca tratament curativ, se ia câte un căţel de usturoi, după fiecare masă. Se poate consuma ca atare sau pisat şi amestecat cu puţină miere.

* Bolile pielii (dermatologice) - infecţii stafilococice şi streptococice, fungice
O parte din principiile active din usturoi care au proprietăţi bactericide şi bacteriostatice se elimină prin piele, deci se justifică folosirea preparatelor din usturoi în bolile infecţioase ale pielii.
Se ia tinctură, câte de 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de trei-fraţi-pătaţi.

* Afecţiuni oculare - retinită aterosclerotică
Se consumă câte un căţel de usturoi pe zi sau 10 picături de tinctură de usturoi, după masă, pusă în ceai de saschiu sau de gingko biloba.

* Bolile din sfera ORL - rinite, sinuzite, faringite, laringite, traheite
Se ia tinctură, câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de muşeţel, coada-şori­celului sau salvie.

* Bolile oncologice - consumatorii de usturoi sunt mai puţin expuşi bolii canceroase
Tinctura: se recomandă câte 5 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de lapte dulce.

Ulei de usturoi

 

* Boli parazitare interne - viermi intestinali (limbrici), oxiuri
Tinctura: se iau câte 20 de picături, adăugate într-o cană de lapte dulce, timp de 5 zile, urmând ca în ultima seară să se administreze un purgativ (sare amară sau sulfat de sodiu, câte 30 de grame) dizolvate în puţină apă.
Copiii mici sunt cei mai predispuşi la infestarea cu ouăle paraziţilor intestinali, având în vedere că lo­cul de joacă preferat este pământul şi nisipul. Ca prevenţie, se recomandă ca, după vârsta de 2 ani, în alimentaţia diversificată a copilului să se introducă cel puţin de două ori pe săptămână câteva picături de suc proaspăt de usturoi.

* Tratamentul tulburărilor cronice nervoase şi al secreţiei abundente bronhice (catar bronhic), provocate de tabagism, deci al intoxicaţiei cu nicotină
Se foloseşte tinctură, câte 10 picături, în fiecare seară, luate cu lapte dulce.
Observaţie: cel mai neplăcut pentru bolnav şi cei din jurul său este mi­ro­sul care se degajă după con­su­marea usturoiului. După administrare, nu doar gura şi respiraţia mi­ros a usturoi, ci şi pielea, deoarece frac­ţiunile vola­tile din usturoi se elimină prin piele. S-a încercat aso­cierea usturoiului cu căr­bune, pentru a se dimi­nua mirosul, dar s-a constatat diminuarea efectului terapeutic.

Tratamente externe

* Spălături pentru plăgile supurânde
Se foloseşte un decoct preparat după următoarea metodă: căţeii de usturoi de la o căpăţână mijlocie, tăiaţi în patru, se fierb câteva minute în apă, se lasă în repaus 30 de minute, după care se filtrează prin tifon. Pentru a mări puterea antiseptică a fierturii, se ames­tecă în părţi egale cu alcool sanitar. Această spălătură înlocuieşte cu succes clasica folosire a apei oxigenate sau a soluţiei de rivanol, în igienizarea diferitelor răni cronice.

* Eczeme
Se fac tamponări lo­ca­le, de 2 ori pe zi, cu tinc­tură sau oţet de ustu­roi. Dacă eczema este us­cată, se reco­mandă folo­sirea uleiului terapeu­tic cu usturoi. O teh­nică sim­plă şi comodă este folo­sirea unui căţel de usturoi tăiat în două cu care se frea­că uşor zona afectată.

* Afecţiunile pielii capului şi ale părului - dermatită seboreică, alopecie, calviţie
Se fac masaje locale cu us­tu­roi crud, după care se reco­mandă folosirea unei loţiuni pentru dermatită şi pentru chelie, preparată în laboratoarele Farmaciei Faltis.

* Pelada bărbii

Ion Bobaru

 

Se fac masaje uşoare cu tinctură de usturoi, ames­tecată în părţi egale cu tinctură de ţelină. Farmacia "Faltis" prepară această tinctură compusă.
În atenţia gospodinelor! E vremea conservelor, iar usturoiul, boabele de muştar sau rădăcina de hrean nu trebuie să lipsească din borcanul cu murături, pentru efectul lor conservant.