Această plantă este, înainte de toate, un stimulent al funcţiei hepatice şi un calmant al colicilor hepato-biliare. Este un leac destinat mai multor afecţiuni, iar tratamentul e uşor de urmat.
Rostopasca este o plantă cu multiple proprietăţi curative, recunoscută şi folosită pentru efectele sale vindecătoare încă din Antichitate.
Dacă în trecut utilizarea plantei în scopuri curative era bazată pe tradiţia populară, în prezent cercetătorii au reuşit să izoleze substanţele active din rostopască, resposabile de efectele sale terapeutice. Deoarece conţine o gamă largă de alcaloizi, în doze mari întreaga plantă este toxică, dar în dozele corecte ea are numeroase utilizări terapeutice.
Efectul plantei proaspete este analgezic, colagogic, antimicrobian, oncostatic şi sedativ al sistemului nervos central. În unele teste pe animale rostopasca s-a dovedit un bun citostatic, dar şi un bun stimulator al sistemului imunitar.
Un aliat al ficatului
Cea mai importantă utilizare a acestei plante este în bolile hepatice. Rostopasca este un adevărat panaceu pentru bolile de ficat de orice natură. Şi-a dovedit eficienţa în tratarea hepatitei A, hepatitei B, a cirozei hepatice. Prin efectele sale drenoare şi tonice, stimulează regenerarea celulei hepatice. Totodată, funcţionează şi ca un bun antiviral, motiv pentru care hepatitele se pot ameliora sau chiar vindeca în urma administrării preparatelor de rostopască. Este indicată şi în afecţiunile biliare precum diskinezii sau inflamaţii ale vezicii biliare cauzate de drenarea defectuoasă a bilei.
Pentru un efect maxim al terapiei cu rostopască, în timpul administrării sale trebuie să se evite consumul alimentelor greu digerabile şi solicitante pentru ficat, precum carne de porc, grăsimi, prăjeli, margarină, unt, brânzeturi grase, alimente conservate şi, desigur, tutunul şi alcoolul.
Alte afecţiuni în care se foloseşte rostopasca
Extractele din rostopască au efect de antibiotic pe un mare număr de germeni patogeni. Sucul proaspăt este un bun împotriva negilor şi verucilor. Pentru aceasta, se rupe o tulpină din planta verde şi se aplică latexul care se scurge din plantă pe neg.
Rostopasca este folosită şi în tratarea tuberculozei pielii, a rănilor, fistulelor, psoriazisului şi fortifică părul.
Alte beneficii alte plantei includ stimularea digestiei, creşterea asimilării unor substanţe precum vitaminele şi mineralele, restabilirea tranzitului intestinal.
Indigestia și dispepsia - conform cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca rostopasca în tratarea problemelor legate de digestie. Jumătate de linguriță de tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi, diminuează senzația de greață, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice și de bilă, elimină starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia cu 10 minute înainte de masă. Se țin cure de câte 3 săptămâni.
Migrena biliară, migrena în general - se ia o linguriță rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puțin de o oră, bila este drenată, durerile de cap și senzatia de greață dispar, la fel ca și sensibilitatea excesivă la zgomote, la lumină și la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci când apar durerile de cap și celelalte simptome specifice migrenei.
Pancreatita- iată o rețetă care face adevărate minuni în această afecțiune periculoasă și greu de tratat: cinci grame de rostopască uscată și mărunțita se opăresc cu un litru de apă clocotită și se lasă să se infuzeze 12 ore, într-un vas smălțuit (extractul nu trebuie să intre în contact cu metale). Ideal este să se prepare infuzia la ora șase seara și să se strecoare la șase dimineața, când se mai adaugă 200 de grame de miere de salcâm sau polifloră (nu de alt soi) și se amestecă bine. Se ia o lingură din acest preparat, din oră în oră, înainte sau după ce mâncăm. După 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.
Herpesul bucal și herpesul genital - se combat eficient, atât intern, cât și extern, cu ajutorul tincturii de rostopască. Intern, se administrează câte o linguriță de tinctura de trei ori pe zi în cure de 12 zile. Pentru utilizarea externă, se combină tinctura de rostopască, în proporții egale, cu tinctura de propolis, și se aplică prin picurare (nu prin tamponare cu vată) pe zona afectată, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide și de durată.
Arde negii. Rostopasca are capacitatea extraordinară de a arde negii. Poți folosi atât tinctură de rostopască, cât și seva din tulpina acesteia. Soluția trebuie aplicată timp de trei săptămâni, în fiecare dimineață și seara.
Cancerul - rostopasca este pe cale să provoace o puternică dispută în lumea specialiștilor, legată de tratarea bolii canceroase. De "vină" sunt cercetătorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascăi asupra cancerului vreme de mai multe decenii și au creat chiar un medicament de semi-sinteză, derivat din ea: "Ukrain". Din cercetările lor rezultă că sucul de rostopască aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar și pe tumorile exteriorizate, face adevărate minuni, în timp ce pulberea administrată intern ameliorează starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de linguriță de pulbere de rostopască de 4 ori pe zi, în cure de două luni, cu 3 săptămâni de pauză. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de către sistemul imunitar) și cu o posibilă acțiune citostatică directă. Conform cercetătorilor ruși și ucraineni, substantele active din rostopască sunt eficiente în cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de sân, de ficat.p Hepatita virală - fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient această boală, într-un mod mai puțin obisnuit: cu băi cu infuzie combinată de rostopască. În fiecare seară, se fac băi de mâini și de picioare cu apă fierbinte, în care se pun 1-2 litri de infuzie combinată de rostopască. Se ține fiecare membru vreme de 15 minute în baie, apoi se tamponează ușor cu un prosop (nu se clătește și nu se șterge). Este un tratament blând și eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de către circulația sanguină periferică și sunt transportate în ficat, unde își exercită acțiunea terapeutică.
Modalităţi de utilizare
Ceai
Pentru afecţiunile hepatice se recomandă consumul a două-trei căni de ceai pe zi, timp de maximum o săptămână. Administrată sub această formă, are efect vasodilatator coronarian şi antispastic biliar, are acţiune sedativă şi antitumorală.
Tinctura
Se poate cumpăra din farmacii sau se poate prepara acasă, din plante uscate zdrobite şi puse la macerat cu alcool timp de 10 zile. Tinctura se poate folosi pentru tratarea afecţiunilor dermatologice precum negi, veruci, bătături, eczeme.
Sucul de rostopască
Se obţine din tijele de rostopască proaspăt culese sau păstrate maximum 24 de ore la frigider. După ce se rupe tija, se unge locul afectat cu suc. De reţinut că, pentru a fi eficent, tratamentul extern cu suc trebuie aplicat de mai multe ori pe acelaşi loc, la intervale de câteva minute. După ce se sucul aplicat anterior se usucă, se mai aplică un strat.
Planta proaspătă se poate folosi aplicată, în special frunzele, direct pe leziuni de la nivelul pielii.
Pulberea
Se obține prin măcinarea cât mai fină a tulpinilor uscate de rostopască cu rășnița electrică de cafea. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase și reci, pe o perioada de maximum 3 săptămâni (deoarece principiile active se oxidează rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi câte un sfert de linguriță (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.
Cataplasma cu rostopasca
O mână de frunze mărunțite de rostopască se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50gr. C). Se aplică apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasă să acționeze vreme de 1 oră.
Cum se culege și cum se pastreaza rostopasca
De la rostopască se culege partea aeriana a plantei, adică tulpina, frunzele și florile, cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat după culegere, tupinile de rostopască se pun la uscat în strat subțire, într-un loc umbros și lipsit de umiditate. Dintr-o jumătate de kilogram de plantă proaspătă rezultă aproximativ o sută de grame de plantă uscată. În stare proaspătă, tulpinile de rostopască lasă un suc (latex) portocaliu, care are proprietăți medicinale foarte importante, pe care planta uscată nu le mai păstrează.