Alimente care previn apariţia cancerului

Este dovedit prin numeroase cercetări că unele alimente te pot proteja de cancer, aşa cum altele îţi măresc riscul de a face această boală. Antioxidanţii şi fibrele alimentare alimentare sunt câteva din substanţele despre care se ştie că pot ţine la distanţă tumorile canceroase.

Desigur, acestea nu sunt suficiente pentru a te feri de boală, un rol important în acest sens avându-l şi stilul de viaţă. Astfel, obezitatea, fumatul şi consumul de alcool sunt alţi factori vinovaţi de apariţia multor tipuri de cancere.

Roşii

Sursă de vitaminele A, E şi C, roşiile conţin licopen, antioxidant care le dă culoarea roşie. Numeroase studii au subliniat că licopenul poate reduce riscul de cancer pulmonar, esofagian, de prostată, gastric şi de colon. Alte surse de licopen sunt caisele, grepfrutul, pepenele verde şi caisele.

Spanac

Această plantă verde conţine carotenoizii, mai ales luteină şi beta-caroten (substanţă transformată de corp în vitamina A), antioxidanţi puternici care protejează organismul de acţiunea radicalilor liberi, implicaţi în apariţia a numeroase boli, inclusiv cancer. Pentru a beneficia de aceşti nutrienţi, este bine să consumi frunze crude sau fierte în aburi câteva minute.

Usturoi

Componenţii sulfuroşi care dau gustul specific intens al usturoiului pot neutraliza acţiunea substanţelor cancerigene şi pot opri creşterea tumorilor maligne. Consumul de usturoi poate fi de ajutor în prevenirea cancerului de stomac, de colon, esofagian şi de pancreas. Femeile care consumă usturoi cel puţin o dată pe săptămână au cu până la 30 la sută mai puţin riscuri de a face cancer de sân, se arată într-un studiu american.

Broccoli

Această legumă este o sursă bună de vitamina C, 100 grame de broccoli furnizând mai mult de jumătate din doza zilnică recomandată din această vitamină. De asemenea, broccoli conţine antioxidanţi, precum sulforafanul, şi alţi compuşi cu rol în prevenirea cancerului. Consumat de câteva ori pe săptămână, broccoli este asociat unui risc mai mic de cancer de colon, de plămâni şi de sân, potrivit studiilor. Această legumă scade şi probabilitatea de infecţie cu Helicobacter pylori, bacterie implicată în apariţia ulcerelor şi tumorilor stomacale.

Peşte gras

Sardinele, macroul, păstrăvul şi somonul sunt surse de acizi graşi omega-3, care pe lângă protecţia pe care o oferă faţă de cancer, pot ajuta şi la încetinirea dezvoltării tumorilor maligne. Femeile care consumă peşte gras săptămânal au cu până la 74 la sută mai mici riscuri de a se îmbolnăvi de cancer de rinichi.

Fructe de pădure

Afinele conduc în topul fructelor bogate în antioxidanţi şi alţi compuşi care diminuează riscul de instalare a cancerului. Compuşii fenolici din afine pot inhiba dezvoltarea celulelor cancerului de colon, iar kemferolul, o substanţă din clasa flavonoidelor le poate proteja pe femei de cancer ovarian. Merişoarele, murele şi fragii sunt, de asemenea, surse bune de antioxidanţi.

Coji de nucă - tratamente naturiste

Proprietățile cojilor de nuci

Cojile de nucă au efecte depurative, stimulente pentru tiroidă, antifungice, bactericide, antiseptice intestinal, dezinfectate gastro-intestinale și renale, vermifuge, tonic-amare, hipoglicemiante, hipotensive, antialergice, antiinflamatoare, cicatrizante, emoliente și calmante.

Indicații terapeutice pentru coji de nuci
Cojile de nuci administrate sub formă de ceai, ajută la curățarea sângelui și subțierea sângelui îngroșat, la întărirea stomacului, îmbunătățirea funcției ficatului și tranzitului intestinal, la tratarea incontinenței urinare sau a infecțiilor cu streptococi, stafilococi, sifilis sau micoze.

Tratamente cu coji de nuci

Lipsa de calciu
Persoanele care considera ca au deficienta de calciu pot recurge la varianta consumului constant de ceai din coji de nuci, scrie adevarul.ro. Zilnic este indicat sa beti undeva intre o jumatate de litru si un litru din acest tip de lichid.

Dacă aveţi vinişoare şi varice, acestea se pot vindeca dacă faceţi frecţii uşoare sau aplicaţi nişte comprese cu macerat din coajă verde de nucă. Reţeta: se umple un borcan cu coji tăiate mărunt sau tocate. Se toarnă deasupra oţet de mere şi se macerează vreme de trei săptămâni.

Macerat de nuci pentru curățarea sângelui
Se toacă mărunt coaja de la 14 nuci uscate și se pune la macerat vreme de 2 luni jumătate cu 500 ml de țuică. Se ia câte o lingură de macerat, dimineața pe stomacul gol, pentru curățarea vaselor de sânge, tromboză, chisturi, depuneri de săruri, tumori sau mastopatie fibromatoasă.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/nu-arunca-cojile-de-nuci-sunt-un-miracol-pentru-sanatate_1550940.html#ixzz3Gh0x1fNq 
Follow us: @realitatea on Twitter

Reţetă eficientă - cancer

Rejuvenează întregul organism şi prelungeşte viaţa.

Ai nevoie de:
300 g usturoi
1 kg lămâi
1,5 litri apă

Mod de preparare:

Lămâile şi usturoiul se taie în bucăţi şi se bagă la blender. Se pun în oala care fierbe şi se ţin 15 minute pe foc mic.

Lasă apoi să se răcească bine şi pune totul într-un borcan de sticlă.

Cum se foloseşte:
Bea lichidul dimineaţa, înainte de micul dejun, pe stomacul gol.

Doza zilnică este de 50 ml.

Se foloseşte 25 de zile, apoi se face pauză 10 zile şi, dacă este nevoie se repetă.

Celor care nu au probleme de sănătate, acest remediu le va îmbunătăţi starea generală şi le va prelungi viaţa.

Acest remediu se foloseşte de două ori pe an, o dată la şase luni, timp de 25 de zile.

Rostopasca - utilizări

Această plantă este, înainte de toate, un stimulent al funcţiei hepatice şi un calmant al colicilor hepato-biliare. Este un leac destinat mai multor afecţiuni, iar tratamentul e uşor de urmat.

Rostopasca este o plantă cu multiple proprietăţi curative, recunoscută şi folosită pentru efectele sale vindecătoare încă din Antichitate.
Dacă în trecut utilizarea plantei în scopuri curative era bazată pe tradiţia populară, în prezent cercetătorii au reuşit să izoleze substanţele active din rostopască, resposabile de efectele sale terapeutice. Deoarece conţine o gamă largă de alcaloizi, în doze mari întreaga plantă este toxică, dar în dozele corecte ea are numeroase utilizări terapeutice.

Efectul plantei proaspete este analgezic, colagogic, antimicrobian, oncostatic şi sedativ al sistemului nervos central. În unele teste pe animale rostopasca s-a dovedit un bun citostatic, dar şi un bun stimulator al sistemului imunitar.

Un aliat al ficatului
Cea mai importantă utilizare a acestei plante este în bolile hepatice. Rostopasca este un adevărat panaceu pentru bolile de ficat de orice natură. Şi-a dovedit eficienţa în tratarea hepatitei A, hepatitei B, a cirozei hepatice. Prin efectele sale drenoare şi tonice, stimulează regenerarea celulei hepatice. Totodată, funcţionează şi ca un bun antiviral, motiv pentru care hepatitele se pot ameliora sau chiar vindeca în urma administrării preparatelor de rostopască. Este indicată şi în afecţiunile biliare precum diskinezii sau inflamaţii ale vezicii biliare cauzate de drenarea defectuoasă a bilei.

Pentru un efect maxim al terapiei cu rostopască, în timpul administrării sale trebuie să se evite consumul alimentelor greu digerabile şi solicitante pentru ficat, precum carne de porc, grăsimi, prăjeli, margarină, unt, brânzeturi grase, alimente conservate şi, desigur, tutunul şi alcoolul.

Alte afecţiuni în care se foloseşte rostopasca
Extractele din rostopască au efect de antibiotic pe un mare număr de germeni patogeni. Sucul proaspăt este un bun împotriva negilor şi verucilor. Pentru aceasta, se rupe o tulpină din planta verde şi se aplică latexul care se scurge din plantă pe neg.

Rostopasca este folosită şi în tratarea tuberculozei pielii, a rănilor, fistulelor, psoriazisului şi fortifică părul.
Alte beneficii alte plantei includ stimularea digestiei, creşterea asimilării unor substanţe precum vitaminele şi mineralele, restabilirea tranzitului intestinal.

Indigestia și dispepsia - conform cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca rostopasca în tratarea problemelor legate de digestie. Jumătate de linguriță de tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi, diminuează senzația de greață, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice și de bilă, elimină starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia cu 10 minute înainte de masă. Se țin cure de câte 3 săptămâni.

Migrena biliară, migrena în general - se ia o linguriță rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puțin de o oră, bila este drenată, durerile de cap și senzatia de greață dispar, la fel ca și sensibilitatea excesivă la zgomote, la lumină și la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci când apar durerile de cap și celelalte simptome specifice migrenei.
Pancreatita- iată o rețetă care face adevărate minuni în această afecțiune periculoasă și greu de tratat: cinci grame de rostopască uscată și mărunțita se opăresc cu un litru de apă clocotită și se lasă să se infuzeze 12 ore, într-un vas smălțuit (extractul nu trebuie să intre în contact cu metale). Ideal este să se prepare infuzia la ora șase seara și să se strecoare la șase dimineața, când se mai adaugă 200 de grame de miere de salcâm sau polifloră (nu de alt soi) și se amestecă bine. Se ia o lingură din acest preparat, din oră în oră, înainte sau după ce mâncăm. După 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.

Herpesul bucal și herpesul genital - se combat eficient, atât intern, cât și extern, cu ajutorul tincturii de rostopască. Intern, se administrează câte o linguriță de tinctura de trei ori pe zi în cure de 12 zile. Pentru utilizarea externă, se combină tinctura de rostopască, în proporții egale, cu tinctura de propolis, și se aplică prin picurare (nu prin tamponare cu vată) pe zona afectată, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide și de durată.

Arde negii. Rostopasca are capacitatea extraordinară de a arde negii. Poți folosi atât tinctură de rostopască, cât și seva din tulpina acesteia. Soluția trebuie aplicată timp de trei săptămâni, în fiecare dimineață și seara. 

Cancerul - rostopasca este pe cale să provoace o puternică dispută în lumea specialiștilor, legată de tratarea bolii canceroase. De "vină" sunt cercetătorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascăi asupra cancerului vreme de mai multe decenii și au creat chiar un medicament de semi-sinteză, derivat din ea: "Ukrain". Din cercetările lor rezultă că sucul de rostopască aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar și pe tumorile exteriorizate, face adevărate minuni, în timp ce pulberea administrată intern ameliorează starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de linguriță de pulbere de rostopască de 4 ori pe zi, în cure de două luni, cu 3 săptămâni de pauză. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de către sistemul imunitar) și cu o posibilă acțiune citostatică directă. Conform cercetătorilor ruși și ucraineni, substantele active din rostopască sunt eficiente în cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de sân, de ficat.p Hepatita virală - fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient această boală, într-un mod mai puțin obisnuit: cu băi cu infuzie combinată de rostopască. În fiecare seară, se fac băi de mâini și de picioare cu apă fierbinte, în care se pun 1-2 litri de infuzie combinată de rostopască. Se ține fiecare membru vreme de 15 minute în baie, apoi se tamponează ușor cu un prosop (nu se clătește și nu se șterge). Este un tratament blând și eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de către circulația sanguină periferică și sunt transportate în ficat, unde își exercită acțiunea terapeutică.

Modalităţi de utilizare

Ceai
Pentru afecţiunile hepatice se recomandă consumul a două-trei căni de ceai pe zi, timp de maximum o săptămână. Administrată sub această formă, are efect vasodilatator coronarian şi antispastic biliar, are acţiune sedativă şi antitumorală.

Tinctura
Se poate cumpăra din farmacii sau se poate prepara acasă, din plante uscate zdrobite şi puse la macerat cu alcool timp de 10 zile. Tinctura se poate folosi pentru tratarea afecţiunilor dermatologice precum negi, veruci, bătături, eczeme.

Sucul de rostopască
Se obţine din tijele de rostopască proaspăt culese sau păstrate maximum 24 de ore la frigider. După ce se rupe tija, se unge locul afectat cu suc. De reţinut că, pentru a fi eficent, tratamentul extern cu suc trebuie aplicat de mai multe ori pe acelaşi loc, la intervale de câteva minute. După ce se sucul aplicat anterior se usucă, se mai aplică un strat.

Planta proaspătă se poate folosi aplicată, în special frunzele, direct pe leziuni de la nivelul pielii.

Pulberea
Se obține prin măcinarea cât mai fină a tulpinilor uscate de rostopască cu rășnița electrică de cafea. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase și reci, pe o perioada de maximum 3 săptămâni (deoarece principiile active se oxidează rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi câte un sfert de linguriță (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.

Cataplasma cu rostopasca
O mână de frunze mărunțite de rostopască se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50gr. C). Se aplică apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasă să acționeze vreme de 1 oră.

Cum se culege și cum se pastreaza rostopasca
De la rostopască se culege partea aeriana a plantei, adică tulpina, frunzele și florile, cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat după culegere, tupinile de rostopască se pun la uscat în strat subțire, într-un loc umbros și lipsit de umiditate. Dintr-o jumătate de kilogram de plantă proaspătă rezultă aproximativ o sută de grame de plantă uscată. În stare proaspătă, tulpinile de rostopască lasă un suc (latex) portocaliu, care are proprietăți medicinale foarte importante, pe care planta uscată nu le mai păstrează.

Usturoiul

Virtuţile terapeutice ale usturoiului sunt cunoscute încă din Antichitate. El figura în farmacopeea asiro-babilonienilor, iar în hrana constructorilor de piramide se pare că usturoiul ocupa loc de frunte, ca prevenţie impotriva infecţiilor. Astăzi, popularitatea lui este la fel de mare ca în urmă cu mii de ani. Este nelipsit din grădina şi cămara gospodinei. Folosit cel mai des pentru condimentarea preparatelor culinare, el are şi nebănuite acţiuni terapeutice, cunoscute demult în popor.

Descrierea plantei

Nu cred că există cineva care să nu recunoască usturoiul. La noi, se cunosc două soiuri: usturoiul de toamnă, care după cum arată şi numele, se plantează toamna, şi usturoiul de pri­măvară, care se plantează primăvara, devreme. Ustu­roiul de toam­nă are căpă­ţâna mai mare, dar se păs­trează mai greu, încolţeşte în cămară, începând chiar din timpul ier­nii. Cel de pri­măvară se păstrează mai bine, până în primăvara ur­mătoare, când apare us­tu­­roiul verde. Este bine ca în grădina de lângă casă, dacă o avem, să plantăm atât o brazdă de usturoi de toam­nă, care în primăvară va creşte mai repede, cât şi o brazdă de usturoi de primăvară, care se va dezvolta mai târziu. În felul acesta, vom beneficia de o peri­oadă mai mare cu usturoi verde. Ca particu­la­ri­tate, căţeii de usturoi de toam­nă sunt mai mari, se decojesc mai uşor de­cât cei din soiul de primăvară, şi din acest motiv, este preferat de gospodine.

Recoltare şi uscare

Recoltarea usturoiului pen­tru căpăţână se face în mijlocul verii, manual, prin smulgere, când frunzele s-au în­gălbenit, iar tulpina este moale. Se lasă câteva zile la soare, după care se curăţă de tu­ni­ca exterioară ce aco­peră căpăţâna şi se pune la păs­trat în locuri us­cate şi aerisite, în vrac, când se înlătură tul­pi­nile, sau sub for­mă de funii, acestea formându-se prin împleti­rea tul­pinilor elastice ale usturoiului. Păs­trarea lui sub formă de funii este cea mai recomandată.
Rolul uscării plantelor medicinale folosite pentru prepararea de remedii de sănătate vizează folosirea plantei o perioadă mai lungă de timp, după ce s-a us­cat. Când nu este corect uscată, planta se depreciază total, devenind improprie procesării. Usturoiul repre­zintă o excepţie, în sensul că nu necesită uscare, fiind folosit în diferite preparate farmaceutice cu umidi­tatea pe care o are la recoltare. În lipsa unei producţii pro­prii de usturoi, se poate folosi şi cel cumpărat din pieţe, de la producătorii autohtoni.

Compoziţia chimică

Mai bun decât orice medicament: usturoiul

 

Usturoiul are o compoziţie complexă, în care pre­domină hidraţii de carbon (fructozanii şi inulina), vi­ta­mina C, derivaţi sulfuraţi (aliina şi alicina) şi fiton­cidele, care au proprietăţi chimioterapeutice.
Nota farmacistului: distrugerea bacteriilor pato­ge­ne ce provoacă atâtea boli se poate face prin folo­sirea unor agenţi antimicrobieni, cei mai im­portanţi fiind antibioticele şi fitoncidele. Antibio­ticele sunt produse de anumite microorganisme, în special de mu­cegaiuri, iar fitoncidele reprezintă un complex de substanţe volatile sintetizate de plantele verzi şi au acţiune atât bactericidă, cât şi fungicidă. În topul plan­telor superioare cu conţinut mare de fitoncide se află şi usturoiul, deci se justifică folosirea lui în trata­mentul intern şi extern al afecţiunilor provocate de bacteriile patogene.

Remedii din usturoi

Ca tratament medicamentos, usturoiul se foloseşte cel mai adesea ca atare, când este verde, şi apoi când ajunge la maturitate. Materia primă pentru obţinerea de preparate farmaceutice o reprezintă bulbii de ustu­roi, denumiţi curent "căpăţâni de usturoi" (Alii sativi bulbus), şi care sunt formaţi din 10-15 bulbi (căţei), aceştia fiind ovoizi, alungiţi, comprimaţi pe una din părţi, cu gustul şi mirosul cunoscute, frecvent de cu­loare albă, dar există şi o varietate roşietică.
Din căpăţâna de usturoi se pot prepara urmă­toa­rele forme farmaceutice:

Tinctura

Mod de preparare: 20 g de usturoi decojit şi pisat se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar cât mai concentrat (ideal de 80?), timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider timp de 6 zile, pentru o de­plină lim­pezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, înde­părtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasu­lui. Se păstrea­ză în flacoane de sticlă brune, închise ermetic. Termenul de valabilitate este de doi ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.

Oţetul medicinal

Mod de preparare: două căpăţâni de usturoi de mărime mijlocie, pisate groscior, se ţin la macerat timp de 10 zile, în 500 ml oţet, de preferat obţinut din vin. Urmează apoi stoarcerea şi condiţionarea în flacoane brune, bine închise. Se utilizează extern, în bolile prezentate mai jos.

Uleiul terapeutic

Mod de preparare: 10 g de usturoi decojit se fierb îm­pre­ună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui câteva minute, pe baie de aburi, în flacoane de sticlă. Se lasă în repaus timp de două zile, după care se filtrează. Se fo­loseşte extern, mai ales în bolile dermatologice.

Tratamente interne

 

Multe afecţiuni beneficiază de terapia comple­mentară cu preparate din usturoi. Din punct de vedere medical, preparatele farmaceutice obţinute din plante fac parte din grupul suplimentelor terapeutice, com­ple­tând în mod pozitiv medicaţia recomandată de me­dicii curanţi.

* Boli virale - răceală, gripă, guturai
Preventiv: se iau câte 5 picături de tinc­tură, de două ori pe zi, sau un căţel de usturoi, de două ori pe zi, în perioadele favorabile apariţiei aces­tor viroze.

* Boli ale aparatului cardio-vascular - hipertensiunea
Se foloseşte tinctura, câte 30 de pi­cături, de 2 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai din frunze de ginkgo biloba sau de saschiu.
(Farmacia Faltis prepară o tinc­tură compusă din tinctură de usturoi, tinctură de păducel şi tinctură de gingko biloba, recomandată în afecţiunile aparatului cardiovascular.)

* Bolile vârstnicului - ateroscleroza
Consumul regulat de usturoi, ca atare, sau administrarea de tinctură sunt benefice pentru omul vârstnic, în prevenirea ate­rosclerozei. Doza zilnică reco­mandată este de un căţel pe zi sau 20 de picături de tinctură, diluată în ceai de saschiu.

* Bolile circulatorii periferice - claudicaţia intermitentă
Claudicaţia intermitentă este un simptom al unei circulaţii periferice deficitare, în care muşchii nu primesc suficient oxigen şi, în acest caz, în timpul mersului apar durerea, amorţeala sau crampele mus­culare.
Se recomandă tinctura, câte 20 de picături, de 2 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai din frunze de ginkgo biloba sau de saschiu.

Tinctură de usturoi

 

* Boli metabolice - hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, hiperglicemie
Se consumă usturoiul ca atare, câte un căţel, de 2 ori pe zi, sau 10 picături de tinctură, de 2 ori pe zi, după masă.

* Boli ale aparatului respirator - traheite, bronşite de natură infecţioasă
Se administrează după fiecare masă câte un căţel de usturoi sau se ia tinctură, câte 10 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei.

* Boli ale aparatului digestiv - în diareile acute de natură infecţioasă, când reglează foarte repede flora microbiană
Se administrează după fiecare masă un căţel de usturoi sau se ia tinctură, câte 20 de picături, în iaurt.

* Boli ce provoacă retenţia de apă în organism - insuficienţă cardiacă, renală sau hepatică
Ca tratament curativ, se ia câte un căţel de usturoi, după fiecare masă. Se poate consuma ca atare sau pisat şi amestecat cu puţină miere.

* Bolile pielii (dermatologice) - infecţii stafilococice şi streptococice, fungice
O parte din principiile active din usturoi care au proprietăţi bactericide şi bacteriostatice se elimină prin piele, deci se justifică folosirea preparatelor din usturoi în bolile infecţioase ale pielii.
Se ia tinctură, câte de 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de trei-fraţi-pătaţi.

* Afecţiuni oculare - retinită aterosclerotică
Se consumă câte un căţel de usturoi pe zi sau 10 picături de tinctură de usturoi, după masă, pusă în ceai de saschiu sau de gingko biloba.

* Bolile din sfera ORL - rinite, sinuzite, faringite, laringite, traheite
Se ia tinctură, câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de muşeţel, coada-şori­celului sau salvie.

* Bolile oncologice - consumatorii de usturoi sunt mai puţin expuşi bolii canceroase
Tinctura: se recomandă câte 5 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de lapte dulce.

Ulei de usturoi

 

* Boli parazitare interne - viermi intestinali (limbrici), oxiuri
Tinctura: se iau câte 20 de picături, adăugate într-o cană de lapte dulce, timp de 5 zile, urmând ca în ultima seară să se administreze un purgativ (sare amară sau sulfat de sodiu, câte 30 de grame) dizolvate în puţină apă.
Copiii mici sunt cei mai predispuşi la infestarea cu ouăle paraziţilor intestinali, având în vedere că lo­cul de joacă preferat este pământul şi nisipul. Ca prevenţie, se recomandă ca, după vârsta de 2 ani, în alimentaţia diversificată a copilului să se introducă cel puţin de două ori pe săptămână câteva picături de suc proaspăt de usturoi.

* Tratamentul tulburărilor cronice nervoase şi al secreţiei abundente bronhice (catar bronhic), provocate de tabagism, deci al intoxicaţiei cu nicotină
Se foloseşte tinctură, câte 10 picături, în fiecare seară, luate cu lapte dulce.
Observaţie: cel mai neplăcut pentru bolnav şi cei din jurul său este mi­ro­sul care se degajă după con­su­marea usturoiului. După administrare, nu doar gura şi respiraţia mi­ros a usturoi, ci şi pielea, deoarece frac­ţiunile vola­tile din usturoi se elimină prin piele. S-a încercat aso­cierea usturoiului cu căr­bune, pentru a se dimi­nua mirosul, dar s-a constatat diminuarea efectului terapeutic.

Tratamente externe

* Spălături pentru plăgile supurânde
Se foloseşte un decoct preparat după următoarea metodă: căţeii de usturoi de la o căpăţână mijlocie, tăiaţi în patru, se fierb câteva minute în apă, se lasă în repaus 30 de minute, după care se filtrează prin tifon. Pentru a mări puterea antiseptică a fierturii, se ames­tecă în părţi egale cu alcool sanitar. Această spălătură înlocuieşte cu succes clasica folosire a apei oxigenate sau a soluţiei de rivanol, în igienizarea diferitelor răni cronice.

* Eczeme
Se fac tamponări lo­ca­le, de 2 ori pe zi, cu tinc­tură sau oţet de ustu­roi. Dacă eczema este us­cată, se reco­mandă folo­sirea uleiului terapeu­tic cu usturoi. O teh­nică sim­plă şi comodă este folo­sirea unui căţel de usturoi tăiat în două cu care se frea­că uşor zona afectată.

* Afecţiunile pielii capului şi ale părului - dermatită seboreică, alopecie, calviţie
Se fac masaje locale cu us­tu­roi crud, după care se reco­mandă folosirea unei loţiuni pentru dermatită şi pentru chelie, preparată în laboratoarele Farmaciei Faltis.

* Pelada bărbii

Ion Bobaru

 

Se fac masaje uşoare cu tinctură de usturoi, ames­tecată în părţi egale cu tinctură de ţelină. Farmacia "Faltis" prepară această tinctură compusă.
În atenţia gospodinelor! E vremea conservelor, iar usturoiul, boabele de muştar sau rădăcina de hrean nu trebuie să lipsească din borcanul cu murături, pentru efectul lor conservant.

Victorie asupra cancerului

În această carte, vândută până acum în milioane de exemplare în întreaga lume, medicul și cercetătorul de renume internațional Matthias Rath, alături de Aleksandra Niedzwiecki, doctor în biochimie și conducătoare a Dr.Rath Research Institute din California, prezintă într-un limbaj accesibil publicului larg descoperirile bazate pe ani de cercetări în domeniul microelementelor nutritive și al sinergiei acestora, pentru controlul cancerului.

Încă de la începutul istoriei, omenirea a fost bântuită de o boală care a rămas esențialmente incurabilă – cancerul. Timp de aproape un secol, această boală a fost ținta unei afaceri de investiții: industria farmaceutică. Aceasta a transformat epidemia de cancer într-o afacere în valoare de multe miliarde de dolari.

Rezultatul era previzibil: astăzi, la începutul secolului XXI, cancerul se răspândește în continuare, la scară globală. În cazul celor mai multe tipuri de cancer rata mortalității este în continuă creștere, iar costurile astronomice ruinează financiar milioane de bolnavi de cancer, sufocând economia unor întregi națiuni. Această carte marchează sfârșitul acestei tragedii. Eficiența abordărilor naturale ale sănătății așa cum sunt prezentate în această carte a fost demonstrată în procesul de blocare a mecanismelor cheie care fac din cancer o boală mortală.

Odată cu publicarea acestei cărți, epoca intoxicării cu chimioterapie și iradieri este înlocuită de epoca reglărilor celulare.  Această carte nu pretinde că deja ne-am atins scopul în ceea ce privește victoria asupra cancerului, însă bătătorește calea spre transformarea cancerului într-o boală ce poate fi gestionată.

Adevăruri care nu mai pot fi ignorate

• la începutul secolului XXI epidemia de cancer este unul din cei mai mari ucigași de pe planetă, costând anual 7,5 milioane de vieți din întreaga lume
• dacă boala continuă să ia amploare, înseamnă că mecanismele de control al acesteia fie nu au fost încă descoperite, fie nu sunt aplicate în practica medicală
• chimioterapia și radiațiile, ca tratamente standard pentru cancer, nu constituie răspunsul , având în vedere că, deși aplicate pacienților timp de mai bine de jumătate de secol, nu au reușit să oprească sau să diminueze răspândirea acestei boli.

Cancerul nu mai este o condamnare la moarte

Cancerul nu mai este deloc o boală misterioasă. Mecanismele sale de dezvoltare au fost descoperite și pot fi înțelese de oricine, chiar și fără pregătire medicală. Deși poate fi cauzat de numeroși factori, mecanismul de răspândire este același, pentru toate tipurile de celule canceroase cunoscute: distrugerea țesutului conjunctiv din jurul tumorii, ceea ce permite celulelor să migreze spre alte organe, unde formează noi tumori (metastaze). Celulele canceroase  copiază și abuzează de mecanismele naturale pe care organismul nostru le utilizează chiar și în condiții normale, de sănătate. Numai că spre deosebire de condițiile normale, în care procesul de distrugere a colagenului este strict controlat, celulele canceroase produc  acele enzime de distrugere a colagenului fără control și în permanență. Din această carte veți afla că există anumite molecule – microelemente nutritive, disponibile în alimente – capabile să blocheze enzimele de distrugere a colagenului, permițând astfel inhibarea fenomenului de multiplicare necontrolată a acestora și deci răspândirea celulelor canceroase.

Anumite procese din organismul uman se bazează pe dizolvarea colagenului

Procesul de ovulaţie care are loc în organismul feminin este una din cele mai fascinante funcţii în care întâlnim mecanismul de digerare a colagenului. Sub influenţa hormonilor (de ex. estrogen) aceste celule încep să producă mari cantităţi de fluid bogat în astfel de enzime. În mijlocul ciclului feminin, celula ou matură este înconjurată de atât de multe enzime care digeră colagenul, încât ţesutul colagenic al peretelui ovarian se înmoaie şi formează o gaură. Această deschidere este suficient de mare ca să permită celulei ou să se mişte, deplasându-se din ovar prin canalul îngust de legătură (trompa uterină) până în uter. Este foarte clar că acest mecanism trebuie să se desfăşoare la un moment bine stabilit şi să fie limitat la această locaţie. Imediat după ce celula ou a părăsit ovarul, activitatea enzimelor care digeră colagenul este oprită de propriile blocaje enzimatice ale organismului. Prin utilizarea acestui mecanism, ţesutul peretelui ovarian se poate vindeca şi închide singur într-un interval scurt de timp. Patru săptămâni mai târziu, întregul proces se repetă.

Procesele de remodelare tisulară folosesc același mecanism – de exemplu în timpul perioadei de sarcină când țesutul mamar se modifică pregătind sânii pentru lactație. Printre procesele de remodelare tisulară mai amintim vindecarea rănilor, creșterea organelor și a oaselor.

Este deci ușor de înțeles de ce anumite forme de cancer sunt mai frecvent întâlnite decât altele – deoarece ele apar în organe care utilizează mecanismul de digerare a colagenului chiar și în condiții fiziologice normale. De aceea primul grup de organe afectate sunt organele de reproducere – mai ales aparatul reproductiv feminin care trece prin schimbări structurale și funcționale (hormonale) dramatice pe perioada întregii vieți.

Chimioterapia este extrem de toxică

Radiațiile și chimioterapia – care au fost folosite de medicina convențională timp de peste o jumătate de secol pentru a lupta împotriva cancerului – au un singur efect ”terapeutic” comun: distrug în egală măsură celulele canceroase și multe miliarde de celule sănătoase. Aceste proceduri extrem de toxice deteriorează toate celulele din corpul unui pacient, fără a face vreo deosebire între ele.

Pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, chimioterapia afectează în special celulele sănătoase cu multiplicare rapidă, precum celulele albe ale sistemului imunitar. Astfel, atunci când organismul unui pacient cu cancer ar avea cea mai mare nevoie de o apărare eficientă, celulele sistemului său imunitar sunt distruse în mod sistematic prin aceste proceduri extrem de toxice. Chiar și omul de rând, fără studii medicale, poate înțelege că dacă medicina este nevoită să recurgă la abordări de tip ”armă automată”, aceasta înseamnă un singur lucru: că nici cauzele bolii, nici modul în care ea se dezvoltă nu sunt înțelese așa cum ar trebui, astfel că se pot elabora terapii eficiente care să țintească doar celulele anormale, în cazul de față celulele canceroase. Orice abordare de tip ”armă automată” denotă disperare din partea medicinei înseși.

O multitudine de substanțe chimice cu grad înalt de toxicitate sunt administrate milioanelor de pacienți cu cancer din întreaga lume, cu pretinsa promisiune că vor vindeca boala. Printre acestea se numără și unele dintre cele mai toxice substanțe chimice cunoscute de om. Primul medicament folosit în chimioterapie a fost un derivat direct al ”gazului de muștar”, o armă chimică inaugurată în primul Război Mondial. Derivate ale acestui gaz letal sunt folosite și astăzi pentru tratarea pacienților cu cancer, fiind cunoscute sub denumiri ca mecloretamină, ciclofosfamidă, clorambucil sau isofosfamidă.

Toxicitatea chimioterapiei se reflectă și în ”măsurile de siguranță” pe care trebuie să le respecte profesioniștii din domeniul sănătății când administrează aceste tratamente. Aceștia trebuie ”să poarte mănuși speciale, ochelari și halat de protecție când prepară și administrează medicamente pentru chimioterapie” (conformwww.cancer.org) pentru a se proteja împotriva riscurilor la care se expun și care includ deteriorări ale ADN-ului și organelor, dezvoltarea de tumori canceroase și conceperea de copii cu malformații congenitale.

Microelementele nutritive blochează invazia celulelor canceroase și formarea de metastaze

În carte sunt prezentate dovezi, bazate pe studii de cercetare științifică, ale faptului că anumite elemente nutritive în combinație sinergică pot inhiba producerea de enzime de digerare a colagenului și prin urmare pot opri atât creșterea tumorilor existente cât și  migrarea celulelor canceroase spre alte organe și formarea de noi tumori (metastaze). Experimentele de cercetare au fost desfășurate pe mai mult de 40 de tipuri de celule canceroase umane, concluzia fiind că absolut toate tipurile de cancer folosesc aceleași mecanisme de dezvoltare și răspândire și deci toate pot fi ținute sub control în același fel.

O informație deloc nouă, dar trecută intenționat sub tăcere

Descoperirile cheie în domeniul ”victoriei asupra cancerului” au fost făcute cu două decenii în urmă. Totuși, toate încercările de a convinge companiile farmaceutice să se angajeze în efortul eradicării cancerului, bazat pe aceste descoperiri, au fost inutile. Motivul era evident: acestea le amenințau piața de miliarde de dolari, cu medicamente pentru chimioterapie.

Această carte nu incriminează anumite medicamente sau companii producătoare, ci însăși natura ”afacerii cu boala” perpetuate de industria farmaceutică, care a reușit să atingă proporții de genocid din cauza faptului că timp de mai bine de un secol omenirea nu a fost conștientă de principiile de operare ale acesteia.

Citește această carte ACUM pentru a afla ce poți face ca victoria asupra cancerului să fie ireversibilă, construind astfel o lume mai bună pentru tine, pentru copiii tăi și toate generațiile viitoare!

Citește cartea GRATUIT online –
http://www.victory-over-cancer.org/ro/

Varza roşie

Consumi varză roșie frecvent? Este un lucru bun! Varza roșie conține până la opt ori mai multă vitamina C decât varza albă.

Punctul forte al acestei legume este constituit de bogăția de pigmenți care îi dau culoarea purpurie-violacee și care au un efect de stimulare a imunității, antitumoral și antioxidant extrem de puternic.

Pentru efectele ei terapeutice este indicat a se consuma în stare crudă, sub formă de salată sau suc, și murată. Studii statistice recente arată că la populațiile care consumă multă varză murată,  rata anumitor forme de cancer este mult redusă, ceea ce sugerează faptul că o parte din vitaminele și antioxidanții din varză se păstrează într-un procent semnificativ, în urma murării.

Fiind de câteva ori mai bogată în vitamina C decât portocalele și multe substanțe cu efect antioxidant, varza roșie este un adevărat medicament imunostimulator. Cu ajutorul său sunt prevenite răcelile, infecțiie bronșice, pulmonare și urinare recidivante, dar pot fi tratate și infecțiile deja instalate. Pigmenții pe care îi conține blochează replicarea virușilor gripali, dar și a celor care produc hepatita sau herpesul. Persoanelor care iau antibiotice de sinteză li se recomandă și varza roșie murată, pentru restabilirea florei tubului digestiv și pentru contracararea efectului imunosupresor al acestor medicamente. În caz de febră este indicat sucul de varză roșie. Cantitatea bogată de vitamina C conținută de această legumă ajută inima și sistemul cardiovascular să facă față febrei dezvoltând acțiunea sistemului imunitar.

Varza roșie este un adjuvant împotriva mai multor tipuri de cancere, precum cel gastric, uterin, cel de sân, intestinal sau de piele. Studiile făcute arată că o cură cu suc proaspăt de varză roșie, din care se bea câte un litru pe zi, contribuie la stoparea și chiar intrarea în remisie a diferitelor forme de cancer, care afectează stomacul, dar și cavitatea bucală. Această acțiune antitumorală se datorează pigmenților și sulforafanilor din varza roșie. Însă mai există o substanță, un aminoacid conținut de varza roșie, numit glutamină, care stimulează refacerea, creșterea și dezvoltarea normală a celulelor. Studii făcute în Statele Unite arată că sulforafanul conținut de varză inhibă dezvoltarea polipilor intestinali, dar și a tumorilor maligne, provocând remisia acestora. Se recomandă varza roșie sub formă de salată.

Cercetătorii de la Universitatea de Medicină din Hawaii, Statele Unite, au evidențiat faptul că unii compuși din varza roșie împiedică transportul colesterolului către vasele de sânge și către țesuturi. De asemenea, varza roșie, prin conținutul său de vitamina C și alți antioxidanți, împiedică oxidarea colesterolului pe artere și formarea plăcilor de aterom.

Consumul de varză roșie sub formă de salată este un tratament tonic extraordinar pentru sistemul muscular și pentru sistemul nervos. Bogată în vitamine și în minerale, conținând substanțe cu efecte stimulatoare pentru sistemul nervos central, fitohormoni, care intensifică procesele de regenerare din organism, varza roșie are efect adaptogen și anti-oboseală. Antocianii, adică pigmenții roșii din această varietate de varză, fac adevărate miracole în prevenirea și în combaterea degenerării celulelor din sistemul nervos central. Încă nu se știu foarte multe lucruri despre capacitatea tratamentului cu varză roșie de a restabili funcțiile cerebrale alterate de Alzheimer, însă efectul de prevenire și de încetinire sau chiar de blocare a evoluției bolii cu ajutorul verzei roșii este cert.

Alergia poate fi prevenită de o cură cu salată de varză roșie crudă sau murată, pe timpul iernii. Bogăția de vitamina C și de antioxidanți din această legumă ajută la reglarea reacției sistemului imunitar, la interacțiunea cu factorii externi.

Prin efectul antiinfecțios și antiinflamator, ajută la o vindecare mai rapidă și estetică a arsurilor, previne formarea cicatricelor cheloide.

Toate studiile făcute până în prezent arată că efectele adverse ale tratamentului cu varză, fie ea albă sau roșie, sunt foarte rare și reduse ca intensitate și se referă cel mai adesea la deranjamente digestive: balonare, ușoare colici abdominale, în cazuri foarte rare, diaree. Celor care au un sistem digestiv sensibil la varză li se recomandă consumul de condimente, cum ar fi chimenul, anasonul, feniculul, care sunt un adevărat antidot la astfel de probleme.

Aronia - un fruct cu efecte anticancer

Fructele arbustului Aronia Melanocarpa pot amplifica efectele benefice ale chimioterapiei, dand bolnavului sanse mai mari in lupta cu cancerul. Acestea sunt concluziile la care a ajuns un grup de experti de la King's College Hospital Londra si Universitatea din Southampton.
In cadrul cercetarilor au fost folosite extracte din fructul de culoare neagra, care si-a aratat capacitatea de a distruge in mod rapid celulele canceroase.

In aronia se gasesc multe vitamine si antioxidanti, inclusiv polifenoli. Extractul din aronia a fost testat pe celule ale cancerului de pancreas, acesta fiind unul dintre cele mai letale. Mai putin de 55% dintre pacienti rezista 5 ani dupa ce sunt diagnosticati cu acesta forma de cancer, scrie Medical Express

Celulele au fost tratate, in conditii de laborator, cu medicamentul Gemcitabin (folosit in chimioterapie) combinat cu extract de aronia, in diverse concentratii.

48 de ore i-au fost de ajuns extractului pentru a provoca moartea celulelor canceroase. Concentratia a fost de 1 microgram la un mililitru. Chiar si in cea mai mare concentratie, de 50 de micrograme la un mililitru, preparatul nu a afectat celulele sanatoase.

Doza mica de aronia in combinatie cu medicamentul amintit a avut un afect pozitiv. In aceste conditii, Gemcitabin a fost administrat in doze mici scazand astfel intensitatea manifestatiilor secundare.

Efectul aronia este datorat polifenolilor, care mai pot fi gasiti in ceai verde, soia, fistic si altele.

 

Terapie anti-cancer

În timpul nopţii, o sursă de lumină, oricât de slabă, reuşeşte să anulează efectul celui mai folosit medicament administrat în cancerul de sân. Aşa se explică de ce, este posibil ca, în curând, oncologii să recomande pacientelor afectate de cancer să renunţe la lumină în timpul nopţii. Cercetătorii de la Universitatea Tulane (SUA) au stabilit că întunericul total permite tamoxifenului, tratament prescris curent contra cancerului de sân, să acţioneze eficient asupra celulelor maligne. În schimb, cea mai mică rază de lumină reduce considerabil efectul medicamentului. Pentu a ajunge la această concluzie, cercetătorii au ţinut rozătoarele cu cancer de sân, mai multe săptămâni, într-un ritm circadian normal, cu 12 ore de lumină şi 12 de întuneric complet. După care, acelaşi ciclu zi-noapte a fost uşor modificat prin pătrunderea unei surse de lumină slabă în timpul nopţii, comparabilă cu cea lasată de o uşă întredeschisă. Rezultatele au fost surprinzătoare: dacă noaptea nu este întuneric total, celulele maligne capătă rezistenţă la aceast tratament. Această descoperire este un pas înainte în cunoaşterea mai profundă a melatoninei, hormonul cheie al somnului. Acest hormon este legat direct de reglarea ritmului noapte-zi. În mod normal, epifiza, o mică glandă plasată între cele două emisfere cerebrale, secretă progresiv melatonină odată cu venirea nopţii, având un vârf spre orele trei, urmat de o scădere treptată în partea a doua a nopţii. Mai multe studii au demonstrat deja că munca în schimbul de noapte contribuie la dereglarea secreţiei de melatonină, aceasta fiind la originea unor cancere hormonodependente. De altfel, este ştiut că femeilor, munca de noapte, mulţi ani la rând, le dublează riscul de cancer al sânului. În timpul nopţii, lumina artificală blochează secreţia de melatonină şi reduce rolul ei protector de unele cancere. Cercetătorii americani, autori ai unui recent studiu, spun că nivelul ridicat de melatonină înregistrat în timpul nopţii pune celulele maligne în stare de repaus şi le dezactivează mecanismele de creştere. Contra acestor celule maligne amorţite, tamoxifenul este eficient şi, astfel, cancerul mamar bate în retragere. Dimpotrivă, când secreţia hormonului somnului este blocată sau perturbată din cauza expunerii la lumină, celulele maligne par să se trezească şi devin rezistente la tamoxifen. Astfel, tratamentul devine ineficient. Această descoperire readuce în discuţie pericolele surselor de lumină nocturnă, în special provenită de la tablete şi smartphone. De altfel, numeroşi cercetătorii au lansat, recent, avertismente privitoare la efectul perturbator al luminii albăstrui, specifice acestor aparate asupra secreţiei de melatonină. Concret, ei susţin că, după două ore de expunere la această lumină, nivelul de melatonină se reduce cu 20%. Expunerea la LED, diode electroluminoase, frecvente în ecranele calculatoarelor şi televizoarelor, poate afecta  grav secreţia de melatonină, chiar mai mult decât expunerea la alte surse de lumină. În ultima perioadă, unii medici recomandă pacienţilor, în celor care prezintă tulburări de somn, să evite toate aceste surse de expunere luminoasă în timpul nopţii. Este o recomandare care devine obligatorie în cazul femeilor afectate de cancer mamar.