Limita dintre viaţă şi moarte

Limita dintre viata si moarte este definita de specialistii cercetatori drept suma tuturor acestor realitati cu dovezi deja palpabile, conform marturiilor multora: persoana ce urmeaza sa moara vede o lumina puternica, trece printr-un tunel, are sentimentul ca pleaca dintr-o anumita realitate sau ca isi paraseste trupul, intalnindu-se cu persoane dragi decedate, ca are o senzatie de mult bine, eliberare, o bucurie fara margini si multa iubire greu de descris in cuvinte.

Sunt acestea rezultatele mintii haotice dinaintea mortii? Mecanisme psihologicede aparare? Halucinatii? Fenomenele acestea au fost amplu dezbatute in media si au generat numeroase crezuri si teorii de toate felurile de zeci de ani.

Dintr-un punct de vedere stiintific, aceste experiente sunt toate mult mai dificil de inteles, cu atat mai mult cu cat ele apar in conditii haotice de timp si spatiu si nu pot fi studiate in timp real pe muribunzi.

Cu toate acestea, cercetatorii Universitatii din Liege, impreuna cu alti specialisti, au reusit o abordare diferita, ca sa afle daca aceste experiente sunt reale sau sunt rodul unei imaginatii de creier uman dat peste cap ca functionare, potrivit sfatulparintilor.ro.

Ei au privit la aceste amintiri din experientele din preajma mortii cu ipoteza ca, daca aceste amintiri ar fi doar produsul imaginatiei oamenilor, atunci caracteristicile lor (emotionale, senzoriale, de detalii) ar fi mai apropiate de cele ale unor povesti imaginate (nu sunt reproduse cu detalii multe, dureaza mai putin in timp, nu pot fi descrise senzatii, simturi sau emotii foarte clar, etc)

La fel, daca aceste experiente din preajma mortii ar fi reale cu adevarat, inseamna ca toate caracteristicile lor trebuie sa fie la fel cu cele ale amintirilor unor evenimente reale ale unor oameni sanatosi.

Cercetatorii au comparat raspunsurile provenite de la trei grupuri distincte de pacienti, fiecare supravietuind (in maniere diferite) unor come, plus un grup de voluntari sanatosi.

Ei au studiat amintirile din preajma mortii ale celor ce au supravietuit comelor comparativ cu amintirile unor evenimente reale ale voluntarilor sanatosi, analizandu-se caracteristicile fenomenologice ale amintirilor pentru creierul uman. Rezultatele au fost surprinzatoare. Nu doar ca aceste caracteristici ale amintirilor fostilor muribunzi erau asemanatoare cu cele ale oamenilor sanatosi, dar s-a vazut clar ca amintirile din preajma mortii s-au dovedit a avea caracteristici mai reale, vii, palpabile decat unele amintiri reale ale oamenilor sanatosi.

           

Creierul uman, in conditiile in care apar asemenea fenomene, deci inainte de aparitia mortii, este de regula caracterizat prin haos. Mecanismele psihologice si chimice sunt total date peste cap, exacerbate sau diminuate. Astfel, cercetatorii de pana acum au pus anumite evenimente din preajma mortii (tunel de lumina, parasirea propriului corp) pe seama unei erori la lobul temporal-parietal al creierului si deci pe seama unei imaginatii a unui creier aflat in haos.

In acest context, noile descoperiri ale specialistilor Universitatii din Liege date publicitatii in luna martie 2013, sunt cu atat mai importante, pentru ca dovedesc ca amintirile celor aflati in experiente din preajma mortii, fiind si puternice emotional si personal, sunt ulterior extrem de detaliate, precise si durabile, nimic din toate acestea necorespunzand unui creier aflat in stare de haos.

Acest studiu proaspat nu ofera o unica explicatie pentru experientele din preajma mortii, dar contribuie substantial in a intari veridicitatea acestora, oferind dovezi palpabile, nicidecum oponente ale acestor fenomene fiziologice si psihologice ale creierului uman si comportamentului sau in preajma mortii.

Enigma icoanei de la Mănăstirea Saidnaya din Damasc

Considerata ca fiind unica in lume, probabil singura pictata pe cand modelul se afla inca in viata, icoana ce o infatiseaza pe Fecioara Maria cu pruncul in brate nu a mai fost vazuta de mai bine de jumatate de secol.

Se stie ca exista la Manastirea Saidnaya doar datorita mirosului de mir si aminunilor pe care, de mai bine de o mie de ani, continua sa le infaptuiasca.

Drumul de la Damasc pana la Saidnaya („Doamna Noastra” in traducere, la fel caNotre-Dame), de numai cativa kilometri spre Nord de capitala Siriei, trece aproape fara sa il simti. Abia iesit pe autostrada strajuita de zeci de reprezentante ale celor mai importante marci de masini din lume, intri intr-un alt univers, intr-un alt capitol al istoriei pe care credeai ca o poti vedea doar in documentare.

Saidnaya, mica localitate siriana in care istoria de mii de ani este prezenta si astazi la fiecare pas, se gaseste pe muntele Qallamoun, la o altitudine de 1.500 de metri fata de nivelul Mediteranei, marea cu care Dumnezeu a binecuvantat aceste tinuturi. Pe aceste meleaguri se spune ca si-a omorat Cain fratele, pe Abel, dand nastere celei mai cunoscute pilde despre invidie, ura si tradare… Dar cel mai interesant fapt este statutul localitatii, unic si el in lume, cele peste 40 de biserici construite la cam tot atatea case, facand din asezarea siriana singura localitate-biserica din lume!

De altfel, primul lucru pe care il vezi la intrare este o biserica. Cioplita in stanca. Al doilea lucru este tot o biserica. Lipita de o casa. Al treilea lucru, o alta biserica, de data aceasta pe o cornisa abrupta, printre maslini. Si tot asa, pana la obiectivul principal, Manastirea Saidnaya, care, dupa atatea cladiri abia sesizabile, ti se infatiseaza maiestuoasa si impunatoare ca o revelatie, potrivit historia.ro.

Istoria Manastirii de la Saidnaya, devenita prin importanta si numar de credinciosi care ii calca pragul al doilea loc de pelerinaj crestin dupa Ierusalim, incepe undeva in jurul anului 547 era lui Christos si poarta hramul Maicii Domnului. Povestea ctitoriei este, ea insasi, o pilda de credinta. Se spune ca Justinian I, imparatul Bizantului, aflat in plina campanie militara impotriva persilor, a ridicat o tabara pe aceste meleaguri.

Ramas fara apa si provizii, soarta parea sa-i fi devenit potrivnica pana cand, zarind o gazela in departare, a pornit in urmarirea ei. Crezand ca o vaneaza, imparatul a fost condus de gazela pana la un izvor cu apa cristalina, de existenta caruia Justinian nu stia si care insemna salvarea armatei sale. Atunci, gazela s-a transformat intr-o icoana, a Maicii Domnului, si i-a spus: „Tu nu ma vei ucide, Justinian, ci vei inalta pentru mine o biserica pe acest deal”.

Cum s-a construit locasul

Intors in tabara, imparatul a povestit intamplarea si a dat porunca sa se porneasca degraba la intocmirea planurilor pentru manastire. Dupa o vreme, constatand neputinta arhitectilor de a realiza un edificiu pe masura asteptarilor sale, a contribuit el insusi la intocmirea planurilor dupa un vis in care Maica Domnului i-a aparut si l-a indrumat. Acest plan se afla la baza constructiei care se vede astazi, uimind deopotriva cu frumusetea si autenticitatea ei. Doar a fost proiectata de un imparat!

In prezent, la manastirea care are hramul Maicii Domnului si tine de Patriarhia Antiohiei si a intregului Orient, se afla circa 30 de maicute si o maica stareta care se ocupa atat de cele sfinte, cat si de cele lumesti, adica de administrarea locasului si de chivernisirea averii si a proprietatilor. Fiindca e nevoie si de asa ceva, in conditiile in care miilor de vizitatori ce sosesc aici anual nu li se percepe nicio taxa de intrare.

Manastirea rivalizeaza cu Ierusalimul

Pentru a simti un miracol nu e nevoie sa treci neaparat pragul manastirii. Nu numai ca harul divin se simte pretutindeni printr-o senzatie de liniste sufleteasca pe care o percepi imediat ce te gasesti in preajma sfantului locas, dar, urcand treptele impozante din piatra, undeva la jumatatea distantei ramase de strabatut pana la poarta manastirii, o constructie din fier forjat iti atrage atentia.

Este vorba despre o protectie din metal, un fel de grilaj ridicat in jurul primei minuni de la Saidnaya, in jurul unei aparitii cu totul speciale. Conturul Sfintei Fecioare se poate vedea cat se poate de clar iesind parca din treapta pe care ai fi putut calca daca n-ai fi fost avertizat. Zecile de biletele albe insemnand tot atatea dorinte puse in acea zi, lustrul impecabil al locului, urmarea miilor de atingeri, constituie dovada ca acel contur are o putere miraculoasa si ca vizitatorii cred in ea.

Principalul motiv pentru care Manastirea Saidnaya a ajuns sa rivalizeze cu Ierusalimul in ceea ce priveste numarul de pelerini – foarte interesant, nu neaparat crestini – este insa icoana facatoare de minuni. Recunoscuta acum in toata lumea, icoana este una dintre cele patru pictate de Sfantul Evanghelist Luca si, se spune, a fost facuta avand ca model chiar pe Maica Domnului, fiind cea mai fidela reprezentare a Fecioarei Maria. Istoria pastrata in manuscrise spune ca, la sfarsitul secolului al VII-lea, maica Marina, stareta manastirii, a rugat un pelerin grec din Egipt, ce si-a gasit adapost aici in drumul sau catre Tara Sfanta sa ii aduca o icoana deosebita din Ierusalim, „pretioasa si frumoasa a Nascatoarei de Dumnezeu, pe care manastirea sa o aiba ca pe un odor de mult pret.”

Pelerinul, Teodor pe numele lui, a promis ca asa va face. Dar, o data ajuns in orasul sfant, a uitat de juramant si a dat sa plece fara icoana. O voce insa l-a intors din drum amintindu-i de fagaduiala. Cum putea s-o uite? Jurase sa nu o faca. Teodor s-a intors si a cumparat icoana reprezentand pe Fecioara Maria. Pe drumul de intoarcere, el si-a dat seama ca icoana l-a scapat si de atacul miselesc al talharilor si de celelalte necazuri care au lovit caravana cu care trebuia sa plece in desert.

Atunci a hotarat sa o pastreze pentru sine, mintind-o pe stareta ca a uitat sa o cumpere. Si minunea s-a aratat din nou, facand imposibila plecarea pelerinului din manastire, ca si cum un zid s-ar fi ridicat in jurul sau. Abia atunci a realizat ca locul icoanei facatoare de minuni era in acea manastire din Saidnaya si a lasat-o acolo spre a folosi credinciosilor.

Atat scrierile vremii, pastrate cu sfintenie in biblioteca manastirii, cat si informatiile orale transmise din generatie in generatie atesta puterile divine ale icoanei. De la ingenuncherea celebrului Salahdin, sultanul Egiptului si al Siriei, care a fost nevoit sa renunte la proviziile ce le furase din manastire, si pana la carjele abandonate, ca dovada a tamaduirilor miraculoase, istoria este plina de exemple de minuni infaptuite in „fortareata crestina” ridicata intru cinstirea Maicii Domnului pe muntele Qallamoun.

Icoana, adapostita intr-o caseta din argint

Drumul prin manastire pana la icoana trece printr-o curte interioara si prin ganguri inguste alternate cu intranduri generoase si icoane pictate cu maiestrie pe pereti. Pe masura ce te apropii de „locul minunilor”, asa cum este denumita camera ce adaposteste icoana facatoare de minuni, iti dai seama ca te afli intr-un loc deosebit. Oboseala dispare ca prin farmec, luata parca de aceeasi mana care tocmai ti-a alungat gandurile rele.

O icoana mare pe perete, apoi inca una, o camera rotunda unde, sub banca din lemn masiv, zac nefolositoare acum bastoane, cadre si carje. Te apleci putin si intri in cel mai important loc al manastirii. O camera rotunda, cufundata in semiintunericul conferit de lumina catorva lumanari, o masa in mijloc si mirosul de mir… Maicuta calauzitoare ne spune ca icoana facatoare de minuni se gaseste zavorata intr-un spatiu special construit in perete. Deschide cu cheia o usita metalica, in spatele careia, intr-o caseta din argint, ferecata si ea la randul ei, se gaseste icoana Maicii Domnului.

Ultima data cand a fost vazuta a fost acum 50 de ani, dar o copie fidela se gaseste deasupra spatiului in care se gaseste caseta din argint ce adaposteste originalul. Misterul sfintei lucrari infaptuite de Evanghelistul Luca dainuie si astazi, nimeni neputand explica faptul ca aceia fara de credinta au ratacit drumul spre icoana sau, pur si simplu, un zid nevazut le-a atinut calea spre sfantul locas.

Cum de icoana, dupa atat timp, continua sa fie izvoratoare de mir? Cum de tamaduirile miraculoase au loc si astazi uimind lumea medicala prin infirmarea unor diagnosticuri considerate fara de scapare? Cum de minunile se intampla nu numai pentru crestini, ci si pentru reprezentantii altor religii care s-au rugat la Saidnaya intru insanatosire grabnica si iertare de pacate? Raspunsul aveam sa il aflu in acel loc luminat ca o aura de lumanari si mirosind dumnezeieste a mir.

Atunci cand, pentru prima oara in viata am realizat ca, daca imi doresc ceva cu adevarat, acea dorinta se va implini. Si ca misterul puterii icoanei facatoare de minuni consta in credinta.

Sicriele suspendate din China

Sicriele suspendate de pe muntele din Gongxian din provincia Sichuan este locul unuia dintre cele mai mari mistere din China.

Sicriele au fost lasate in urma de poporul Bo, care a disparut in urma cu 400 de ani.

Fiecare sicriu este facut dintr-un singur trunchi de copac si, in varianta originala, avea un strat protectiv de bronz.

Un expert local a povestit ca, cel mai probabil, sicriele au fost suspendate pe munte intr-o incercare de apropiere de divinitate.

"Unele sunt vechi de 3.000 de ani, iar cele mai recente dateaza de acum 1.500 de ani. Se vehiculeaza ca ei credeau ca, astfel, se vor apropia mai usor de zei", a spus expertul.

Sicriele sunt intr-un proces de renovare care dureaza de doua luni, principalul scop fiind stabilizarea si restaurarea lor.

Peste 40 de sicrie au fost restaurate si alte 16 au fost descoperite, acestea din urma avand o importanta istorica foarte mare si o vechime de 3.000 de ani.

Sicriele aflate la zeci metri deasupra pamantului sunt cele mai joase, in timp ce altele se afla la 130 de metri inaltime.

Profeţie

Parintele Constantin Sarbu si-a prevazut sfarsitul. Preotul i-a avertizat pe cei apropiati. "Aveti grija ca vor veni timpuri grele. La urma de tot n-or sa mai fie preoti, usile incuiate, au sa planga lacatele la usi, ca nu va mai fi cine sa faca slujba".

Ana Cristea ne povesteste: "Pe data de 3 octombrie 1975 urma sa plec la bai. Aveam canon sa nu ma impartasesc pana de Craciun. Totusi, la sfarsitul lui septembrie, stiind ca plec, Parintele imi spune: – Pregateste-te sa te impartasesti duminica. – Dar cum, Parinte? Am canon sa nu ma impartasesc pana la Craciun. – Stiu eu ce-ti spun.

Tu pregateste-te, duminica te impartasesc. De atunci presimtea el sfarsitul lui. La intrebarile noastre, Matilda (Cocuta) Mircea isi incheie amintirile spunandu-ne: In vara anului cand a murit, l-am visat pe Parintele Constantin Sarbu in curtea bisericii unde totul era uscat: pomii, florile, iarba.

Cand i-am povestit mi-a zis: – Cand voi pleca eu. – Dar unde te duci? – Vreau sa ma duc in strainatate (nu voia sa spuna ca va muri). – Dar ce sa cauti acolo, Parinte? – Asa o sa va uscati si voi cum e padurea asta uscata. Aveti grija ca vor veni timpuri grele. La urma de tot n-or sa mai fie preoti, usile incuiate, au sa planga lacatele la usi, ca nu va mai fi cine sa faca slujba. Sa va duceti dupa un preot cu un picior incaltat si unul descaltat. Cat ii aveti acum, cercetati-i si impartasiti-va. Atunci se va inchide cerul si nu veti mai avea de unde lua credinta. Aceea pe care o aveti, aceea sa o pastrati. Sa nu va mandriti, sa nu mintiti, faceti bine, caci daca faceti pacate piere si credinta. O particica mica in adancul inimii sta ascunsa acolo si daca faceti o fapta buna mai prinde si ea viata, e vesela. Dar daca voi nu faceti nimic, nu postiti, nu va rugati, nu faceti milostenii, se micsoreaza, se micsoreaza… si gata.

A cerut un preot pentru a se impartasi ultima oara. Asa a venit parintele Ilarion Argatu gasit la manastirea Antim. Ultimele momente din viata parintelui nostru le avem descrise intr-o marturie a unei credincioase de la Sapientei: “Pe atunci nu intelegeam de ce parintele Argatu, parca, tot incerca sa-i aseze perna. Abia apoi ne-a spus ca pe cand il impartasea a vazut aureola in jurul capului lui. In primul moment a crezut ca perna este colorata. Apoi, insa, si-a dat seama ca este aureola unui mare «ales» al lui Dumnezeu. Dupa ani si ani, cand parintele Argatu statea de vorba cu vreun credincios al bisericii Sapientei reamintea totdeauna aceasta descoperire ce i-a fost daruita lui de Dumnezeu pentru a o face cunoscuta tuturor: aureola cu care l-a incununat Dumnezeu pe parintele Constantin Sarbu”.

O minune a Maicii Domnului

In decembrie 2004, un arab saudit, musulman, s-a infatisat la mai multe agentii de presa pentru a relata urmatoarea intamplare de necrezut, care i s-a petrecut si care i-a schimbat viata. Povestea aceasta a aparut la televiziune, la radio, pe internet, a circulat in ziare, reviste si brosuri in intreaga Arabie Saudita, in Siria,Palestina si in tarile vecine.

Acum cativa ani, acel barbat s-a casatorit cu o musulmanca foarte bogata, insa stearpa. Anii au trecut, si in pofida tuturor straduintelor si a cheltuielilor medicale insemnate, facute la multi doctori, au ramas fara copii. Parintii lui i-au propus sa se casatoreasca cu o alta femeie, pastrandu-o si pe intaia sa sotie (legea locala ingaduie pana la patru casatorii concomitente).

Obosit, nelinistit si deznadajduit, barbatul nu a primit sfatul parintilor sai, ci a ales sa plece in vacanta cu sotia sa in Siria. Ajunsi acolo, au inchiriat o limuzina si un sofer care sa ii poarte ca ghid in calatoriile lor prin Siria. De-a lungul vacantei, soferul a observat ca perechea saudita parea amarata, indurerata, mahnita. Deoarece devenise apropiat de pereche, soferul i-a intrebat ingrijorat de ce sunt nefericiti – poate pentru ca nu sunt multumiti de felul in care conduce excursia?

Perechea i-a marturisit soferului ca pricina nefericirii lor este neputinta de a avea copii. Soferul, care era si el musulman, le-a spus atunci ca, in Siria, crestinii – si anume crestinii ortodocsi – au o manastire numita Panaghia Saidnaya (nume compus dintr-un cuvant grecesc care inseamna Preasfanta si un cuvant arab care inseamna Doamna noastra) si ca multi oameni care nu pot avea prunci se indreapta catre icoana ei facatoare de minuni. Ei merg la manastire si li se da sa manance din fitilul candelei care arde inaintea icoanei celei minunate. Iar apoi „Maria” crestinilor le da cele ce doresc, dupa credinta lor.

Insufletiti de emotie, arabul saudit si sotia sa i-au cerut soferului sa ii duca la manastirea „Saidnaya” a „Doamnei Crestinilor”, spunand: „Daca vom avea un copil, ma voi intoarce si iti voi da 20.000 de dolari SUA, iar manastirii 80.000 de dolari SUA”. Astfel, s-au dus la manastire si au facut precum li s-a zis. Mai apoi, s-au intors la ei acasa si dupa ceva vreme, femeia a fost gasita insarcinata. Dupa cateva luni, a nascut un baietel minunat. A fost cu adevarat o minune a Doamnei noastre, de Dumnezeu Nascatoarea.

Acum, de indata ce sotia sa a nascut, barbatul saudit a vrut sa se intoarca in Siria, ca sa-si tina fagaduintele pe care le facuse. La intoarcere, l-a sunat pe acelasi sofer si i-a cerut sa il ia de la aeroportul din Damasc. Insa soferul era un om viclean si rau, si i-a convins pe doi prieteni ai sai sa mearga impreuna cu el la aeroport ca sa il ia pe bogatul arab saudit, sa ii ia banii si sa il omoare. Asadar, l-au luat pe bogatas de la aeroport, iar el, in timp ce conduceau, fara sa isi dea seama ca planuisera sa il omoare, le-a spus prietenilor soferului ca le va da fiecaruia dintre ei 10.000 de dolari SUA.

Fiind ei tot nemultumiti, s-au abatut de la drumul catre manastire si au mers intr-un loc pustiu, unde l-au omorat pe barbatul saudit, apoi i-au taiat capul si celelalte parti ale trupului sau (mainile si picioarele) in bucati. Orbiti de patima si coplesiti de fapta groaznica pe care tocmai o savarsisera, au pus ramasitele barbatului inportbagajul masinii, in loc sa le paraseasca acolo. Dupa ce i-au luat banii, ceasul si tot ce mai avea, au purces sa caute un alt loc pustiu pentru a scapa de ramasite.

Apoi, pe cand se aflau pe autostrada nationala, masina a facut o pana si s-a oprit in mijlocul drumului. Cei trei s-au dat jos ca sa vada ce se intamplase cu motorul. Un trecator s-a oprit sa ii ajute, insa ei, temandu-se ca nu cumva sa se descopere fapta lor cea groaznica, au spus ca nu au nevoie de ajutor. Insa in timp ce pleca, motociclistul in trecere a observat sange picurand din spatele vehicolului, si a chemat politia pentru investigatii, caci intreaga scena si cei trei oameni dadeau de banuit. Politistii a sosit si, vazand sangele de sub masina si de pe asfalt, au ordonat deschiderea portbagajului.

Ei bine, atunci cand au deschis portbagajul, dintr-odata!, barbatul saudit s-a sculat, in chip vadit si minunat in viata si teafar, zicandu-le: „Chiar acum aceasta Panaghia a ispravit sa-mi coasa gatul, chiar aici (si le-a aratat zona marului lui Adam), dupa ce mi-a cusut restul trupului”. Vazand aceasta, cei trei ucigasi si-au pierdut de indata mintile – au innebunit. Politia le-a pus catusele si in timp ce erau purtati catre un spital de nebuni, criminalii strigau ca este cu neputinta ca barbatul saudit pe care il omorasera, decapitasera si macelarisera sa mai fie in viata.

Sauditul a mers la un spital pentru a fi examinat de catre doctori, iar acestia au confirmat si au intarit faptul ca cusaturile erau facute de putina vreme, validand astfel aceasta intamplare minunata. Cusaturile erau, si sunt inca, evidente. Atunci cand sauditul a iesit din portbagajul masinii, parea a fi, literalmente, facut din nou (pus laolalta), marturisind intr-una ca Panaghia a pus la loc trupul sau si l-a inviat cu ajutorul Fiului ei.

Imediat dupa aceasta, arabul saudit si-a chemat rudele in Siria, si au mers toti impreuna la manastirea Panaghiei Saidnaya, dand lauda, slava si rugaciuni, iar in locul darului initial de 80.000 dolari SUA (pe care il fagaduise), a dat 800.000 de dolari SUA pentru Nascatoarea de Dumnezeu.

Astazi, atunci cand barbatul acesta istoriseste amanuntele acestei minuni coplesitoare, isi incepe povestirea cu cuvintele: „Pe cand eram musulman, mi s-au petrecut cele ce urmeaza…” – ceea ce arata ca nu mai este musulman, nici el, nici familia sa.

Aceasta minune a covarsit cu infricosata surprindere toata lumea araba – musulmana si intreg Orientul Mijlociu.
„SLAVA DOMNULUI DUMNEZEULUI NOSTRU, DOMNUL PUTERILOR”

Cea mai veche scriere din lume - în România

Harold Haarmann spune ca a existat o civilizatie danubiana, prima semnalata astfel in istoria omenirii, cu 2000 de ani mai veche decat civilizatia sumeriana, scriu cei de la ziare.com.

Haarmann este autor a 40 de carti traduse in diverse limbi de circulatie internationala, editor si co-editor a 20 de antologii.

Tablitele de la Tartaria au fost descoperite intr-un mormant stravechi in vara anului 1961, de catre arheologul Nicolae Vlassa, aflat in localitatea respectiva pentru sapaturi.

Tablitele de la Tartaria - cea mai veche scriere a lumii descoperita in Romania?

De la descoperirea lor pana astazi, tablitele de la Tartaria inca sunt o sursa de controverse. Multi cercetatori straini, carora tocmai li s-a adaugat si Haarmann, sunt de parere ca simbolurile ce apar pe artefacte prezinta prima scrierea a lumii.

Arheologi sarbi si romani au presupus initial ca ele nu sunt mai vechi de 2700 i.Hr. Tablitele in sine nu au putut fi datate cu carbon datorita compozitiei lor, dar aceasta s-a facut prin asocierea cu ramasitele umane descoperite odata cu tablitele.

Atfel, vechimea tablitelor de la Tartaria este impinsa la data de 5300 i.Hr., in conditiile in care primele scrieri mesopotamiene s-au facut in 3500-3300 i.Hr.

Adevărata istorie a României

           

In zona Olteniei se inregistreaza cea mai veche locuire in bordeie din lume(18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi tarnacop de miner descoperit vre-o data, cea mai veche activitate metalurgica a aramei din lume (8,000 ani inainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tablitele de la Tartaria, judetul Alba 5-6.000 inainte de Christos). Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, si tot de aici au plecat si s-au format celelalte popoare indo-europene si nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, scitii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmatii, elenii(ahei si dorieni), fenicienii….etc.

Traco-dacii reprezinta cea mai veche si mai inalta cultura de pe Pamant, anterioara civilizatiei Sumeriene, si totodata cea mai numeroasa (180 - 200 de triburi). Ei puteau fi gasiti in intreaga Europa (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franta, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa……chiar si Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care facea parte insusi Burebista.

Scrisul si odata cu el istoria, au aparut mai intai in spatiul tracic si abia mai tarziu in spatiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultura din Europa, (neolitic) si printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de masurare a timpului, potrivit ToataRomania.ForumHit.ro

Incepand cu anul 1995, dupa studii indelungate, insa intentionat tinute la subsol, o serie de savanti americani de prestigiu au ajuns la concluzia ca Potopul descris in Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populatie neasteptat de dezvoltata, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greaca (ULIMP- Lumina sau Splendoare, in limba traco-daca), nu era altceva decat muntele Bucegi pe care nu intamplator dainuie al doilea Sfinx de pe Pamant. Istoricul Homer spunea ca numai tracii stiau sa lupte calare si cu arcul incepand cu mileniul cinci inainte de Christos.

Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desavarsita, toate conventiile fiind incheiate verbal si apoi pastrate cu sfintenie. Lipsa de acasa era semnalata printr-un bat lasat la poarta, fiind mai mult decat suficient.

Traco-dacii erau singura civilizatie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o forma a sa.

In jurul anului 1400 I.C, se construieste in Tracia nord-Dunareana, cea dintai scoala cu local de sine statator de pe Terra, numita Androniconul, unde preotii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare incepand cu teologia (cultul Zeului Soare si al celor 12 constelatii).

Confom marturiilor ramase posteritatii ale lui Platon si Socrate, insusi Pitagora si-a completat studiile la scoala Zamolxiana, si tot ei afirmau ca in acea vreme in Dacia existau cei mai de seama medici ai timpului.

Istoricul Herodot, ii considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpatilor,(Moldova de astazi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, in Anatolia, unde au fost cunoscuti ca Cimiry. Migrati ulterior catre Italia, Spania, Anglia si Irlanda au fost cunoscuti sub denumirea de celti.

Zona Nord -Dunareana (Romania de astazi), a fost considerata din vechime drept un paradis terestru.Un teren bogat in aproape toate bogatiile pamantului, cu terenuri agricole(Granarul Europei de mai tarziu), pasuni intinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zona bine aparata contra majoritatii dezastrelor naturale…..etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungati din vatra stramoseasca si nici deznationalizati.

Romanii pastreaza in continuare limba, portul, obiceiurile, traditiile stramosilor de acum 7.000 de ani. Analizele minutioase de sange, demonstreaza un alt miracol : in ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupatie romana, ne-am pastrat puritatea genetica, specifica stramosilor nostri.

Romania ramane un miracol, caruia i s-a prevazut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria in 1922, ca romanii vor deveni un popor indragit si respectat de toate popoarele lumii.

Bibliografie:

- Augustin Deac - Istoria Adevarului Istoric

- P.L.Tonciulescu - Ramania, paradisul regasit

- Nicolae Densusianu - Dacia Preistorica , Vol.1, 2, 3, 4, 5

- Cornel Barsan - Revansa Daciei